Prin urmare, ce sper eu de la această carte? Să inspire o revoluție tăcută în întreg modul cum privim moartea și ne îngrijim de muribunzi și astfel în întreg modul cum privim viața și ne îngrijim de cei vii.
Cartea aceasta vă oferă o tehnică sacră, prin care să puteți transforma nu numai viața prezentă și nu numai moartea, ci și viețile viitoare și în felul aceste viitorul omenirii. Ceea ce maeștrii mei și cu mine sperăm să inspirăm aici este un salt major înainte spre evoluția conștientă a omenirii. A învăța cum să mori înseamnă a învăța cum să trăiești; a învăța cum să trăiești înseamnă a învăța cum să acționezi nu numai în viața aceasta, ci și în viețile ce vor veni. A te transforma pe tine cu adevărat și a învăța cum să fii renăscut ca o ființă schimbată pentru a-i ajuta pe alții, este cel mai eficient mod de a ajuta lumea.
Sogyal Rinpoche
Cartea lui Sogyal Rinpoche, Cartea tibetană a vieții și a morții, publicată în 1992, este unanim recunoscută ca una din cele mai complete și autorizate prezentări ale învățăturilor budismului tibetan care au fost scrise vreodată. Ea a demonstat cum aceste învățături pot fi accesibile tuturor, rămânând în același timp complet autentice și fidele tradiției. Aclamată de oameni de toate vârstele și din toate mediile, precum și de practicanți budiști, cartea lui Rinpoche a fost adoptată pentru cursuri, ateliere de lucru și strategii de retragere de o varietate de grupuri și discipline, terapeutice și spirituale. Mulți cititori au remarcat felul în care ea poartă caracterul nemijlocit și forța unei tradiții orale și cum, prin studiu repetat și reflecție, semnificații mai adânci sunt dezvăluite continuu. Până în prezent, cartea a fost tradusă în 23 de limbi și publicată în 37 de țări din întreaga lume.
Editorul
Prefațând această carte, Dalai Lama spunea: „În această carte de actualitate (Cartea tibetană a vieții și a morții), Sogyal Rinpoche se concentrează asupra felului cum trebuie înțeleasă adevărata semnificație a vieții, cum să acceptam moartea și cum să-i ajutam pe muribunzi și pe cei morți. Moartea este o parte naturală a vieții cu care toți va trebui să ne confruntăm, mai devreme sau mai târziu. După părerea mea, există două moduri în care o putem aborda, cât timp suntem în viață. Putem opta fie s-o ignorăm, fie să înfruntăm perspectiva propriei noastre morți și, reflectând limpede asupra ei, să încercăm să reducem la minimum suferința pe care o poate aduce. Totuși, în niciunul din aceste moduri nu o vom învinge. Ca budist, eu consider moartea un proces normal, o realitate de care sunt conștient că va apărea atât timp cât rămân în existența aceasta murdară. Știind că nu pot să scap, nu văd niciun rost să-mi fac griji în această privință. Tind să mă gândesc la moarte ca la schimbarea unor haine învechite și uzate, mai degraba ca la un sfârșit irevocabil. Cu toate acestea, moartea este imprevizibilă: nu știm când sau cum se va produce. Astfel că este doar o chestiune de bun simț să-ți iei anumite precauții înainte ca ea să se întâmple în realitate. Firește, cei mai mulți dintre noi și-ar dori o moarte senina, dar este foarte clar că nu putem spera să murim împăcați dacă viața noastră a fost plină de violență, sau dacă mintea ne-a fost mereu agitată de emoții precum furia, atașamentul sau frica. Astfel că dacă vrem să murim bine, trebuie să învățăm să trăim bine: pentru a spera la o moarte senină, trebuie să cultivam pacea în mintea noastră și în modul nostru de viață. După cum veți citi în cartea de față, experiența reală a morții este, din punctul de vedere budist, foarte importantă. Deși modul sau locul în care vom renaște depinde în general de forțele karmice, starea noastră mentală din momentul morții poate să influențeze calitatea viitoarei renașteri. Astfel că în momentul morții, în pofida marii diversități a karmei pe care am acumulat-o, dacă facem un efort special pentru a genera o stare virtuoasă a minții, putem întări și activa o karmă virtuoasă și în felul acesta să determinam o renaștere fericită”. |
Adevăr Divin
