Au fost cercetate, rând pe rând, doctrina, riturile, sacrificiile, srtuctura corpului preoțesc, reformele religioase, arhitectura sacră, asemănările dintre religia dacilor și religiile popoarelor învecinate, reculul fenomenului religios dacic de după cucerirea romană, legăturile și interferențele religiei dacilor cu religia creștină, precum și nenumăratele moșteniri de ordin spiritual, pe care românii le datorează dacilor.
Până acum, religia dacilor a fost privită exclusiv din perspectivă arheologică și a izvoarelor scrise, de către arheologi și istorici; dintr-o perspectivă strict doctrinată, de către teologi; și din punct de vedere al urmelor regăsibile în folclorul românesc, de către antropologi sau etnologi. Această deficiență de metodă oferă o viziune mult fărămițată a asamblului.
Față de tot ce s-a publicat anterior, lucrarea noastră are avantajul îmbrățișării pluridisciplinare, ce conduce, evident, către înțelegerea mai profundă și mai nuanțată a unui fenomen despre care nu ne-au rămas prea multe mărturii scrise.
Dan Oltean