Nu ni-l apropiem pe Dumnezeu cu ajutorul genunchilor noștri sau prin întreg corpul prosternat la pământ, ci adânc, în inimile noastre. Nu-l simțim pe Dumnezeu prin emoțiile noastre, mai mult decât îl știm în gândurile noastre. Nu! - simțim prezența divină în acea liniște profundă, nepământeană, unde nu pot pătrunde nici zgomotele gălăgiei emoționale, nici acelea ale scrâșnirii intelectuale.
Dar ce se întâmplă dacă scopul pare departe, sau ascensiunea, prea grea? În această situație, fă tot ce depinde de tine; nu contează că poți mai mult sau mai puțin, atâta vreme cât mergi înainte. Dacă îți lipsește tăria să mergi până la capăt, atunci mergi până unde poți. Căutările tale spirituale, eforturile tale vor influența natura următorului tău trup și condițiile reîncarnărilor viitoare. Nimic nu se pierde.
Un potențial mai mare, condiții mai prielnice - toate vor fi ale tale dacă le-ai meritat. Fiecare calitate pe care te străduiești să o cultivi îți asigură o reîncarnare mai plăcută, iar flecare defect de care reușești să scapi anulează o viață viitoare proastă.
Este Căutarea o aventură nesfârșită, fără finalitate? Sunt oare țelurile ei prea înalte și prea complexe pentru a fi atinse de oamenii obișnuiți, atât de fragili și șovăitori?
Răspunsul nostru este că sunt și oameni care au reușit să ajungă la capătul căutărilor lor. Iar la obiecția că suntem limitați prin chiar natura noastră și că, prin urmare, dacă ajungem să ne îndeplinim țelul aceasta nu are cum să se întâmple într-o singură viață răspundem: "Și în acest caz e mai bine să faci tot ce depinde de tine în această viață și astfel vei avea mai puțin de lucru în viața următoare!"