Bhardo Thödol este cu siguranta textul initiatic tibetan cel mai cunoscut în întreaga lume occidentala. Tradus si publicat în engleza în 1928 sub numele de Cartea Tibetana a Mortiilor, a devenit într-o anumita masura, mai ales dupa 1960, o carte importanta pentru occidentali. Este vorba de un text profund si dificil, fara egal în nicio alta literatura religioasa.
Interesul pe care îl trezeste printre psihologi si printre persoanele care se ocupa de studiul fenomenelor religioase, artisti si mai ales la tineri este simptomatic: el indica atât desacralizarea mortii în societatile occidentale contemporane, cât si dorinta de a revaloriza - religios sau filosofic - actul care împlineste si totodata pune sub semnul întrebarii existenta umana. MIRCEA ELIADE