|
Cartea tibetană a morților (Bardo Thodol) este unul
dintre textele fundamentale ale budismului tantric tibetan (Vajrayana), dar și al întregii spiritualități a lumii.
Tema cu care acest text ne confruntă este una extrem de sensibilă pentru orice
ființă umană, subiect al unor perene frământări metafizice și – după cum vom vedea – chiar practice, oricât de neobișnuit ar suna.
Dacă tot restul de evenimente care se succed în viață unui om se află sub pecetea relativității, fenomenul morții este cert și inevitabil. Marile tradiții spirituale ale lumii s-au ocupat în mod firesc
de această temă. Avem o carte creștină a morții, una egipteană
s.a.m.d.
Lucrarea de față este unul dintre
aceste manuale despre „modul de a muri”, probabil cel mai notoriu, structurat
sub forma unor texte foarte puternice, care se citesc muribundului și mai apoi defunctului, cu scopul de a-i ghida principiul
conștient prin tot acest proces, ușurându-i „navigația” și alegerile la
care este permanent supus în ceea ce numim uzual „lumea de dincolo”.
O lectură captivantă, terifiantă pe alocuri, care însă în final ne transmite un mesaj luminos legat de perenitatea vieții.
Bardo Thödol sau Cartea tibetană a morților
este un text ezoteric straniu, profund, tulburător, însa pe care am fi
tentați să-l catalogăm, cu optica noastră de europeni, ca fiind lipsit
de credibilitate si de-o îndrazneala fara margini. Cine poate lua o scriere care ne prezinta, cu lux de amanunte, ceea ce se petrece dupa moarte mai în serios decât ca pe-o fabula bine scrisa si-atât? Cu toate acestea, în masura în care a patruns pâna acum la noi, prin traduceri în limbile de larga circulatie, dar mai ales în Occident, Cartea tibetana a mortilor se bucura de o mare audienta, si aceasta nu numai datorita valentelor poetice deosebite ale scriiturii. Este vorba aici de un fenomen psiho-social mult mai complex si mai dramatic, de pierdere a sentimentului religios, manifestându-se în special, asa cum afirma Mircea Eliade, printr-un sentiment de desacralizare a mortii. Forta scrierilor sacre orientale, cu impact determinant asupra constiintei europeanului nerefractar la ineditul lor, consta tocmai în revalorizarea actului mortii, în solutiile ontologice oferite, în depasirea gândirii conceptuale, care, în general, se opreste epuizata în fata actului suprem al existentei si în utilizarea rezultatelor concrete obtinute prin tehnicile specifice de interiorizare si meditatie. În seria acestor scrieri, Cartea tibetana a mortilor este textul cel mai direct aplecat asupra fenomenului mortii, ca aplicatie fidela a doctrinei buddhismului tantric tibetan.
În acelasi timp, Bardo Thödol are si un caracter exoteric. Prin însasi modalitatea ei ritualica de utilizare, aceea de a fi citita de un initiat la capatâiul defunctului obisnuit, fara antecedente religioase, are oarecum un caracter popular si accesibil. Însa aceasta nu cu pretul simplificarii mutilante a preceptelor doctrinale si a simbolisticii, ci mai degraba printr-o inegalabila maiestrie a metaforelor, comparatiilor, sugestiilor, în general prin caracterul puternic vizualizant al stilului care da stranietatea si adâncimea umana a textului. |
Adevăr Divin
