Atacul PSI – Între știință și magie

Cunoașterea înseamnă putere, iar puterea corupe. Magia a început să se practice la nivel politic, în sport, în afaceri, medicină, armată și spionaj. Aproape că nu există domeniu în care cunoașterea ezoterică să nu aibă aplicații. În ce măsură sunt adevărate aceste informații, care sunt principiile de bază ale acțiunii lor, cum sunt aplicate în viața de zi cu zi, în terapiile alternative, asta își propune lucrarea de față să discute, ca o concretizare a experienței de foarte mulți ani a autorului, timp în care acesta a studiat ortodoxia, artele marțiale, Reiki și magia poporului român.

1. Argument - 7 2. Universul ca energie - 22 3. Noțiuni despre chakre și biocâmpuri - 29 4. Gândul ca energie - 45 5. Structura psihicului uman - 48 6. Telepatia - 62 Telepatia ca metodă terapeutică - 73 7. Proiecție și transfer - 80 8. Mesajele subliminale - 92 9. Sugestia - 95 10. Despre magie - 102 Drogurile în magie - 111 Sporul Casei - 115 Urina în magie - 116 11. Magia și sexul - 118 Atacul psihic prin sex - 122 Sondarea subconștientului în actul sexual - 130 12. Soldatul manciurian - 133 13. Deochi și descântec - 153 Săbiile de foc - 164 Bilele de lumină - 171 14. Grilele de cristale si lumina informată - 175 15. Hoții de gânduri - 176 16. Cercul magic - 197 17. Demonologie - 199 Folosirea demonilor - 203 18. Formele gândite - 209 19. Apa de mort - 216 20. Menstruația -221 21. Argintul viu - 228 22. Mâncarea în magie - 234 23. Animalele în magie - 238 24. Violul - 244 25. Tratamentul - 252 Agheasmă - 253 Liturghiile de iertare - 255 Spovedania - 256 Împărtășania - 257 Mirul - 258 Maslul - 259 Psaltirea - 260 Molitfele - 261 Moaștele - 263 Icoanele - 264 Reiki - 265 Masajul osteopat - 266 Yoga - 267 Terapia chakrelor - 267 Postul - 269 Acupunctura - 271 Crucea - 272 Mantrele - 273 Sfânta copie - 275 Metaniile - 275 Sarea - 276 26. Despre religie - 277 27. În loc de încheiere - 289 Postfață - 295 Bibliografie - 300

2. UNIVERSUL CA ENERGIE

Esențial este să scăpăm de prejudecățile adânc înrădăcinate, pe care le repetăm jură să le mai studiem. - ALBERT EINSTEIN

Că Universul este energie, este de acord cam toată lumea. Am însă o nedumerire. Din cauza aceasta, am și apelat la citatul de mai sus din celebrul fizician. Toate teoriile moderne care se agață, într-un fel sau altul, de mecanica cuantică pleacă de la aceeași premisă: energia este strâns legată de lumină și, implicit, de masă. Practica mea în ceea ce se cheamă bioenergie sau, mai exact, terapia cu lumină susține altceva: Universul nostru este, de fapt, unul bipolar. În timpul tratamentelor bioenergetice pe care le-am aplicat persoanelor de vârstă, sex și credință diferită, acestea îmi spuneau că simt scurgându-se din ele ceva în pământ. Ținând cont că ceea ce transmiteam era lumină pură neinformată, însemna că ea înlocuia ceva în organele bolnave sau în chakrele și meridianele închise. Acest ceva este Întunericul sau, în termeni chinezești, Chi-ul greu. În fizică, i se spune energie Ka. Dacă aș asemăna demonii cu peștii dintr-o mare, atunci Chi-ul greu ar fi similar apei mării, și nu peștilor care înoată în ea.
Esența vieții materiale pare să fie tocmai echilibrul dintre lumină și întuneric, Yin și Yang, bine și rău. Însă nu un echilibru static, ci dinamic, precum mișcarea unui motor care nu ar putea funcționa fără un pol pozitiv și unul negativ.
Lumea creștină, aflată, spiritual, în urmă cu câteva mii de ani, blestemă, neagă existența Întunericului, a răului, fără să înțeleagă un lucru elementar: că viața nu poate exista fără el, dar mai ales că este veșnic. Necunoscându-se pe sine însăși, neagă tocmai principiul vieții: PRINCIPIUL ECHILIBRULUI. Câtă vreme această balanță se află într-un oarecare echilibru, viața va continua să existe la nivel material, biochimic. Atunci când ea va înclina, depășind o anumită limită, de partea Luminii sau a Întunericului, Universul se va sfârși. Și nu contrazic deloc științele spirituale dacă susțin ideea că ceea ce ține balanța în nemișcare este Principiul inițial pe care îl putem numi, fără frică, Dumnezeu!
În ceea ce privește istoria Cerului, pot spune că este destul de greu de pătruns dincolo de nașterea Universului, pentru că atunci nu exista materia, deci nici mintea ca organ al gândirii, și este dificil de tradus în cuvinte ceva ce ține mai degrabă de trăirea spirituală. Altfel spus, una este să simți iubirea, și alta să vorbești despre ea, să o traduci în ecuații și substanțe. De asta se spune că despre Dumnezeu vorbesc numai sfinții și proștii. Primii, pentru că prin curățenie ajung să se identifice cu El, deci să-L trăiască, iar ceilalți, pentru că nu știu despre ce vorbesc! La un moment dat, o cucoană care vorbește numai despre Dumnezeu („Simt tot timpul mâna lui Dumnezeu deasupra capului!") mi-a cerut să precizez de care parte a baricadei mă aflu. Când am spus că nu vorbesc despre Dumnezeu, a sărit în sus (la figurat!), de parcă aș fi semnat un pact cu diavolul. I-am explicat că una este să vorbești despre El, și alta să încerci să faci Voia Lui. Cucoana respectivă este tipul de om care trece peste oricine dacă i se pare că un lucru este corect. Vorbește despre Dumnezeu, predă, chipurile, despre El, dar învață doar arta de a manipula, nu credința.

În orice caz, nimeni și nimic nu poate trece peste Lumină, Tao, Cel care cuprinde Yin-Yang, lumină și întuneric. Cine vrea să stăpânească lumea nu trebuie să practice sugestia, autosugestia, hipnoza sau altele asemănătoare, ci să aibă acces la Lumină. Restul este doar glumă și iluzie. Am cunoscut mari maeștri în ocultism care s-au plecat (cu toată cunoașterea lor) în fața Luminii. Și asta precum cei trei magi de la Răsărit care s-au închinat lui Hristos. Magnetismul, bioenergia, Chi-ul, Împărtășania sunt forme de Lumină diferite doar prin intensitate și vibrație. Cu cât aceste caracteristici sunt mai înalte, mai subtile, cu atât cel care le deține este plasat mai „sus" din punct de vedere ierarhic. Dar ceea ce contează cu adevărat în final este modul în care le-ai folosit, dăruirea fată de ceilalți. Se tot vorbește de forțele nelimitate ale psihismului omenesc. Este o gogoriță! Eram la un curs de genetică și a început o discuție despre sfințenie. Era vorba despre IQ, gândire și puterea ei, și am fost foarte contrariat când ni s-a spus că acest coeficient de inteligentă rămâne neschimbat toată viata. Ca și cum ar fi fost ceva bătut în cuie, o limită atinsă înainte de a pleca. Și atunci l-am întrebat pe profesor despre sfinți, despre cei care vorbesc limbi străine fără să le fi învățat vreodată, despre Mahomed, care a scris Coranul fiind analfabet. Profesorul mi-a spus un lucru la care m-am gândit multă vreme: nu se știe ce anume diferențiază genetic sfinții de oamenii obișnuiți, cert e că „omul singur nu are puterea de a mișca o celulă descuamată cu gândul!" A trebuit să treacă mulți ani ca să-i dau dreptate! A introduce în mintea omului ideea că avem în noi forte nebănuite este o greșeală și o prostie. Nu poți avea puterea decât din Lumină sau Întuneric. Marii ocultiști știu asta. Ori domini răul, ori faci pactul cu el, nu este cale de mijloc. Există doar o excepție, cea a patriarhului bisericii ortodoxe, care are puterea de a stăpâni Binele și Răul, od-ul și ob-ul, prin dat. Recunosc că, într-o perioadă, îmi plăcea să răstorn teoriile și, prin asta, și mințile psihologilor. Cei cu vechime în terapie, când descoperă ceva care îi depășește, se dezorientează complet. Au un moment de pauză, de parcă mintea lor refuză să mai funcționeze. Ei susțin, de exemplu, o aberație, eu știu că e un drac și râd de el. Dracul este nevoit să plece, odată descoperit, și atunci intervine pauza în gândire. Există, în psihanaliză, momentul în care pacientul are senzația că „se eliberează de conștiință". Se eliberează de un demon prin intermediul căruia s-a obișnuit să gândească și îi trebuie timp să se regăsească pe el însuși. Altcineva gândea pentru el tot timpul. Dacă, la un moment dat, îl cureți de demoni pe cel mai inteligent individ, se va plictisi îngrozitor, pentru că până și înțelepciunea vine de multe ori prin ei. Nu spunea Hristos: „Fiți deci blânzi ca porumbeii și înțelepți ca șerpii"? Dacă treci peste tot ceea ce știu specialiștii despre hipnoză, sugestie, și eventual le introduci, îi îmbogățești cu „idei" noi, obții cu siguranță un transfer negativ. Sunt atât de închiși în dogme false (și tot ei acuză dogma bisericii) încât, dacă le spui un adevăr, li se dărâmă tot raționamentul. E drept că nu ai voie să lovești, dar când ești lovit ai dreptul să te aperi și adesea apărarea este mai bună decât atacul. Principiul Aikido-ului, al artei păcii lui Morihei Ueshiba, folosește puterea atacatorului. Cred că este cel mai bun, cel mai corect. În ceea ce mă privește, nu mă protejez, nu atac, dar amplific atacul inițiat de altul! Cu cât lovește mai tare, cu atât va suferi mai mult. De două ori, de trei ori, de zece ori, până încetează. Și atacul se întoarce împotriva lui, a familiei lui, a tot ceea ce iubește. Simplu. Vorbesc despre „a lovi" pentru că majoritatea fenomenelor și proceselor din sfera psihologiei sunt utilizate în arta manipulării oamenilor, ceea ce nu este corect.