Niste dischete gasite la groapa de gunoi dezvaluie, într-o însiruire aleatorie, diferite povestiri despre un barbat pe nume Elihu (cunoscut din istorie „Hiob” sau „Iov”, din Vechiul Testament.) Acest Elihu a întreprins, într-un numar nesfârsit de vieti, o calatorie prin planurile de constiinta ale omenirii, care, cu timpul, l-au facut sa devina o imagine leita a chipului lui Dumnezeu. Fisierele au fost ordonate de autor într-o ordine cronologica probabila. De fapt, nu este limpede daca povestea a fost gândita cronologic, de la bun început.
Tot de pe dischete se poate intui povestea fragmentata, legata de Elihu, a unui barbat pe nume Martin si al sotiei sale, Jemima. Martin a avut un accident de masina si pare ca reuseste sa recepteze unele comunicari, în timp ce este în stare de coma.
Deoarece însemnarile lui Elihu sunt incomplete si, în parte, deteriorate, autorul contribuie, pentru întelegerea textelor, cu completari din diferite domenii ale stiintei.
În carte se sterg tot mai mult granitele dintre Elihu, autor – dar si cititor – datorita efectelor logice exercitate de evenimentele descrise, astfel încât, pâna la urma, nu mai poate fi stabilit, în mod cert, cine este personajul Elihu. Cartea este de o profunzime si de o cunoastere extrem de înalta, a celor mai subtile notiuni de spiritualitate.
Cine este Elihu?
Poate chiar cititorul însusi?
Ce îi doresc acestei carti?
Cartea este pentru mine ca propriul meu copil. Gândurile cuprinse în ea sunt importante pentru mine si ma ocup de ele. Prin publicarea cartii Elihu, nu fac altceva decât sa transmit aceste gânduri ale mele si nu mai am nici o influenta asupra evolutiei lor ulterioare. Este ca si cum as da nastere unui copil.
Îi doresc acestui copil sa fie primit cu iubire. În povestea creatiei, Dumnezeu le-a spus oamenilor: „Cresteti si va inmultiti…”. Asa ca, si eu le doresc acelasi lucru gândurilor din carte: „Cresteti si înmultiti-va” – si nici eu nu spun aceasta urare, în sensul material al cuvintelor.
Wolfgang Wallner F.
Cartea se bazeaza pe urmatoarea tema:
Dupa experimentul lui Alain Aspect de mecanica cuantica (în anii ’80), a aparut ca o certitudine faptul ca particulele atomice fie comunica cu o viteza mai mare decât cea a luminii, fie nu sunt separate în realitate. Separarea exista numai în ochii celui care observa.
Autorul a asociat aceasta interpretare cu situatia Big Bang. Din aceasta se poate trage concluzia ca toate particulele, toate fenomenele universului sunt legate una de alta si interdependente, deoarece nu exista nici un loc de unde particulele ar putea proveni. Prin urmare, exista o responsabilitate absoluta în privinta sarcinii fiintei umane, întrucât noi suntem particule constiente ale universului!
O ipoteza aditionala este aceea ca, pentru supravietuirea unei culturi, este necesara o anumita conditie a psihicului: ipoteza unei existente pline de sens. Pâna acum, credinta religioasa ar fi rezultatul acestei ipoteze în civilizatia noastra. (Carl Gustav Jung) În cartea sa, Elihu, Wolfgang Wallner F. încearca sa extraga o teologie din aceasta filozofie: fiinta-Dumnezeu din fiinta omeneasca însasi!
În cartile sfinte ale religiilor iudaice, islamice si crestine (religiile monoteiste) se percepe ca o astfel de evolutie este deliberata si facuta cu intentie. Dar acelasi lucru se poate deduce si din alte religii si din mituri.
Pasul spre a fi Dumnezeu trebuie sa fie facut într-un mod constient, întrucât reprezinta o sinteza a celor doua emisfere cerebrale – deci include si logica si simtirea. Acest pas înseamna recunoasterea si acceptarea responsabilitatii pentru întreaga creatie.
Pornind de aici, este de înteles de ce, în cartea Elihu, Dumnezeu poate spune: iar daca anihilez întregul univers al unei fiinte umane, nu se va observa nimic pe suprafata Creatiei! Fiinta umana este doar un experiment biologic al naturii, pentru a i se adauga materiei, constiinta. Natura va avea destul timp ca sa faca alte experimente, dar fiinta umana nu are!
În opinia autorului, pentru supravietuirea unei civilizatii este esential cât de puternic este motivat comportamentul omenesc. Aceasta decide existenta unei civilizatii. Daca, în viitor, occidentalul Îl va cauta pe Dumnezeu în exclusivitate în materia moarta, el va deveni, el însusi, o astfel de materie moarta. Iar el se va îndeparta de natura sa primordiala care l-a adus la conceptul de Dumnezeu – printre alte lucruri.
Cartea Elihu, este construita dintr-o linie verticala si una orizontala.
Linia verticala este o ecuatie a timpurilor – de la trecut, la prezent si viitor. Iar aceasta include situatia de la începutul Big Bang. Din cauza conditiei fizice , este imposibil sa avem un gând legat de momentul dinainte de Big Bang. Timpul devine proprietatea exclusiva a celui care priveste. Linia orizontala leaga filozofia orientala cu cea occidentala si cu teologia. Multe parti din carte sunt scrise într-un mod de exprimare Taoist. În cea mai mare parte, Elihu este o lucrare literara, dar si un urias mesaj filozofic. |
Adevăr Divin
