Daca într-o zi albe zapezi
Vor troieni întreg pamântul si toate cararile
Voi face carare cu focul infinitei mele Iubiri
Si voi urca sus, sus, sus, la biserica soarelui
Si-acolo ma voi aseza, în genunchi, ca un ucenic smerit
Cu crestetul plecat, voi astepta, ca tu preaiubitul meu Maestru,
Sa ma atingi cu mânutele tale sfinte,
Pentru ca aceasta binecuvântare sa-mi readuca acum si aici
BUCURIA FIINȚÃRII
CURAJUL DE A FI, DE A SPERA, DE A IUBI.
Adevăr Divin
