Actiunea palpitanta a „Leul Rosu” se deruleaza pe parcursul a patru secole, continând cheia celor mai adânci taine ale istoriei alchimiei si filozofiei orientale pentru acei cautatori care, citind cartea de mai multe ori, reusesc sa-si dea seama cât de numeroase si mereu noi sunt straturile psiho-arheologice implicate ce îsi pastreaza mereu prospetimea.
Ridicând probleme umane eterne si oferind solutiile acestora, „Leul Rosu” continua sa-si urmeze calea desemnata de propria sa soarta, pentru a transmite mereu actualul sau mesaj cititorilor care cugeta si cauta sprijin spiritual în aceasta era nelinistita.
Fragment din carte
Cuvintele au un defect esential si anume ca fiecare le întelege în alt fel. Înainte de toate trebuie sa le aducem la un numitor comun ca pe niste ceasuri diferite. Sub amintire eu înteleg amintirea unor vieti anterioare. Dumneata stii si crezi ca reîncarnarea este o realitate, ai cunostinte si intuitii propii în legatura cu aceasta. Eu am amintiri. Dumneata simti ca noi doi nu ne-am întâlnit azi pentru prima oara, eu însa o stiu. Dumneata, urmând o porunca launtrica, te-ai retras aici, în Arca lui Noe, pentru a-ti termina lucrarea de care viitorul are nevoie, eu însa stiu ca aceasta porunca launtrica este o însarcinare venita de acolo unde revolutionarii spiritului pregatesc noul Eon, cu ajutorul conjuratilor spiritului reinnoit. Dumneata, fara sa o stii, faci parte din aceasta conjuratie în aceasta viata terestra, dar te asigur ca odata ai acceptat în mod constient aceasta sarcina.
Am afirmat din cap involuntar, desi aceasta „claritate” mai mult îmi lua vederea decât ma facea sa vad. Eram stapânit de o stranie stare de elevare tot timpul cât Adam Cadmon s-a aflat în casa mea. În prezenta lui nu reuseam sa discut în contradictoriu, nici sa analizez o idee sau sa ma împotrivesc. Timp de secunde mi se nazarea ca sunt, poate, victima unei stranii metode de sugestionare, caci fiecare cuvânt rostit de el cadea în mine cu multa putere de convingere, nimicind pâna si germenii îndoielilor în ciuda unor fapte pe care le-as fi putut contrazice cu argumente. Totusi eu însumi facusem destule experiente de hipnoza si sugestie pentru a sti ca ma aflam în fata unui fenomen cu totul diferit. De la el nu pornea nici o intentie de reacordare a gândurilor mele, nici un curent dominator. El nu era altceva decât el însusi, purtând o imensa încarcatura de cunoastere, de forte spirituale aflate sub stapânire si de capacitati, care confereau manifestarilor sale o certitudine grava, penetranta, total diferita de incertitudinea sovaitoare omeneasca. |
Adevăr Divin
