Vechea traditie zen este un mod de a privi lumea cu o privire vesnic proaspata, în fiecare moment. Uneori, pentru a putea realiza acest lucru, este necesar sa ne întoarcem cu capul în jos si sa privim evenimentele printre picioare.
Citind întelepciunea aproape straveche a „Zenis-melor”, veti râde, va veti minuna, va veti amuza, dar veti si reflecta pe marginea lor. Cartea cuprinde aforisme zen cu o nota contemporana, privite dintr-un unghi extrem de amuzant.
Subtitlul cartii: „Sa râdem pe calea catre iluminare” rezuma într-un mod fericit si concis continutul acestei carti. Reprezinta o culegere de texte: povesti, aforisme si anectote pline de umor atribuite unor mari maestri zen. În spatele prezentarii pline de umor se ascund lectii pline de profunzime oferite de catre maestrii spirituali studentilor lor.
Fragment din carte
Într-o zi, un venerabil calugar zen si discipolul sau se plimbau pe o carare. Discipolul s-a oprit sa ridice un melc. Venerabilul calugar l-a întrebat: „Ce vrei sa faci cu melcul acela?”
„Mi-a fost teama ca o sa calcam pe el, asa ca m-am decis sa îl mut din calea noastra”, i-a raspuns discipolul.
„Dar este limpede ca melcul era predestinat sa fie aici, chiar în acest loc si chiar în acest moment. Nu crezi ca ai interferat cu destinul sau karma-ic?”, l-a întrebat calugarul.
Adeptul s-a gândit o clipa, dupa care a pus melcul în locul de unde l-a luat. „Iar faci acelasi lucru!”, i-a reprosat calugarul. ...
Calul cel iute al unui taran a fugit de acasa. Vecinii lui au exclamat: „O, ce ghinion!”
„Poate ca da, poate ca nu!”, a spus taranul.
O saptamâna mai târziu, calul s-a întors acasa, aducând cu el alti zece cai salbatici. „Ce noroc!”, au exclamat vecinii.
„Poate ca da, poate ca nu!”, a spus taranul.
Pe când îmblânzea caii, fiul taranului a fost lovit la un genunchi si a ramas schilod. „Ce ghinion îngrozitor!”, au exclamat vecinii.
„Poate ca da, poate ca nu!”, a spus taranul.
O saptamâna mai târziu, trimisii domnitorului au venit sa recruteze oameni pentru armata acestuia. Din cauza genunchiului ranit, fiul taranului a fost scutit de armata. Vecinii, ai caror fii au fost luati cu arcanul, au exclamat: „Ce norocos esti!”
„Poate ca da, poate ca nu!”, a spus taranul. |