Să începem cu ce e mai important: ABC-ul intimității
Oamenii sunt în căutarea meditației, a rugăciunii, a unor noi moduri
de a fi. Dar căutarea mai profundă, căutarea de bază este
reînrădăcinarea în existență. Numește-o meditație, numește-o rugăciune
sau cum vrei, însă în esență este reînrădăcinarea în existență. Vrem să
știm cum s-o facem. Am ajuns să fim niște copaci smulși din rădăcini, și
nimeni nu e răspunzător de asta decât noi, cu ideea noastră stupidă de
cucerire a naturii.
Facem parte din natură, suntem o parte a ei - cum poate partea să
cucerească întregul? Trebuie să fim prieteni cu ea, să o iubim, să avem
încredere în ea și, încetul cu încetul, din acea prietenie, din acea
iubire, din acea încredere se va naște intimitatea; ne vom apropia.
Natura se va apropia de noi și va începe să-și dezvăluie secretele.
Secretul ei suprem este dumnezeirea. Ea este dezvăluită numai acelora
care sunt cu adevărat prieteni cu existența.
Pornește de unde te afli
Viața este o căutare - o căutare permanentă, o căutare disperată, o
căutare fără speranță, o căutare a ceva ce nimeni nu știe. Simți o
dorință intensă de a căuta, dar nu știi ce cauți. Și există o anumită
stare de spirit în care, indiferent ce obții, nu simți nici o
satisfacție. Frustrarea pare să fie destinul omenirii, pentru că orice
obții devine fără sens chiar în clipa în care îl ai. începi iar să
cauți. Căutarea continuă indiferent dacă obții ceva sau nu. Pare
irelevant ce ai, ce nu ai, căutarea continuă oricum. Săracii caută,
bogații caută, bolnavii caută, sănătoșii caută, puternicii caută,
neputincioșii caută, proștii caută, înțelepții caută - nimeni nu știe ce
anume.
Această căutare - ce este ea și de ce există - trebuie înțeleasă. Se
pare că în om, în mintea omului există un gol. Se pare că în însăși
conștiința umană există o gaură, o gaură neagră. Tot arunci lucruri în
ea, iar ele dispar întruna. Nimic nu pare să o umple, nimic nu pare să
aju¬te împlinirea. E o căutare febrilă. Cauți în lumea asta, cauți în
lumea cealaltă. Uneori cauți acel ceva neștiut în bani, în putere, în
prestigiu, și alteori îl cauți în Dumnezeu, în iubire, în meditație, în
rugăciune - dar căutarea continuă. Se pare că omul e bolnav de căutare.
Căutarea nu te lasă să fii aici și acum, deoarece căutarea te duce
întotdeauna altundeva. Căutarea este o proiecție, căutarea e o dorință, o
idee că lucrul de care ai nevoie e în altă parte - că există, dar
există în altă parte, nu aici unde te afli. Există pe urmă, acolo,
niciodată aici și acum. Există cu siguranță, dar nu în acest moment,
nu acum, nu aici, ci altcândva, altundeva. Și asta te sâcâie, te obsedează, te împinde tot mai mult spre nebunie. Ce cauți tu nu se împlinește niciodată.
|
Adevăr Divin
