Cartea „Viata si semn” a fost elaborata între 1984-1988. Continutul ei venea dintr-o zona de tacere si raspundea unei mari nevoi de sacru.
Am vrut ca, în aceste pagini, sa grupez, sub forma unui jurnal initiatic, însemnari din practica personala si sa atest nume de personalitati spirituale din spatiul carpatic. Am vrut sa dau o imagine despre lucrul tainic românesc din acesti ani, lucru ce propunea o „Cale”.
„Curentul subteran”. Voi spune ca, în anii dictaturii, a existat la noi un curent sapiential subteran, format din vechii gânditori, mistici ascunsi, si noii cautatori ai întelepciunii. Lucrul spiritual, curmat în deceniul sase, s-a facut partial vizibil în deceniile sapte si opt. Existau cercuri de practici sapientiale tolerate de centralismul politic, cercuri tinute sub ochi, controlate inhibant de Centru, dar îngaduite. Existau cercuri de practici orientate si, în munti, existau putinii isihasti. Pe unii i-am cunoscut, i-am ascultat. Am învatat de la ei. În 1982 a venit prohibitia spirituala; cei mai multi practicieni au renuntat sa lucreze, fiind urmariti, fiind lipsiti de un cadru adecvat si de posibilitatea întrunirii; altii, putini, au continuat lucrul, în izolare si în secret.
În acest context, am stat sa structurez o carte cu deschidere spre viata contemplativa, spre practica spirituala, spre optimizare umana. Fapt greu de conceput în conditiile acelor ani. În scris, am învaluit uneori mesajul în enunt paradoxal sau într-o terminologie stiintifica, abatând atentia de la continutul si subtextul religios sau metafizic. Foloseam un limbaj al culturii, nu al cultului. De altfel, asta nu era o simpla strategie, ci si o atitudine fireasca, în spiritul omului modern.
Astfel am reusit sa aduc în discutie idei si curente de spirit contemplative, cum ar fi despre isihasm, despre oratio mentis, despre practici spirituale prohibite atunci.
„Paranormalul intimizat”. Unii m-au întrebat daca cenzura a înlaturat multe pagini din manuscrisul meu initial. Altii au mers mai departe cu întrebarile: daca am folosit cumva procedee de influentare parapsihologica, telepatica, pentru a contracara rigorile cenzurii.
Trebuie sa spun ca, pur si simplu, am avut noroc. Sau ca volumul a fost protejat de o aripa a binelui. În acelasi sens, voi spune ca lucrarea a beneficiat de o sustinere foarte abila din partea editurii Cartea Româneasca. Asa se face ca, din manuscris, mi-au fost eliminate numai unele paragrafe, fraze si câteva referinte la transcendentali. în editia de fata, recuperez acele parti.
În rest, am fost ferit de ciopârtiri sau de interventii de amploare. Mi s-a cerut sa schimb titluri de capitole, titluri care pareau prea explicit initiatice. Mi s-a cerut sa schimb titlul cartii: „Cumul de soarta buna”, asa se chema initial manuscrisul. Intentia mea de a cauta un "secret" al bunei sorti parea subversiva si vrajitoreasca... Mi s-a cerut sa mai schimb circa zece titluri care erau explicit sapientiale si îndemnau manifest la practica eliberarii.
Tot pentru a abate atentia de la materia metanoica, spre aspecte literare, am convenit sa public Prolegomene, acea prefata despre optimizarea prin literatura, eseu care face parte din volumul meu „Memoria textului”, unde l-am si reintrodus recent.
Cartea „Viata si semn” reapare într-un context nou. Când frustrarea spirituala a trecut, aceste informatii nu mai au culoarea provocatoare a fructului oprit, si nu mai promit senzatiile tari ale temelor clandestine, prohibite... Dar cartea nu a mizat nici atunci, si nu va miza nici acum pe asemenea efecte. Miza acestor eseuri este nevoia de experienta spirituala, de cautare a „ordinii zilelor” si a unei arte de a trai, în care sacrul este chemat sa regenereze fiinta. Vasile Andru |
Adevăr Divin
