Celula memorează în mod inteligent instrucţiunile
Celula este un sistem organizat care ocupă o funcţie foarte precisă a spaţiului şi face schimb de energie (adică de materie) cu lumea exterioară. În realitate, acest schimb este unul de informaţii. Orice informaţie, ca să treacă, trebuie să ia forma unui „mesaj". Acesta nu poate să călătorească decât pe un suport, cu sau fără fir! Acest mesaj este format din „semnale", care pot fi descompuse în „date" (data, în engleză). Şi, când ajunge la destinaţie, totul se complică: acolo se vede dacă recepţionera este inteligentă. Dacă e cu capul în nori şi se gândeşte doar cum să-şi facă unghiile aşteptându-şi fanţii, va uita să confirme recepţionarea mesajului. Deoarece îl doare în cot de el, îl va interpreta greşit, şi totul va trebui luat de la capăt!
Celula, asemenea unei telefoniste, primeşte instrucţiunile pe care va trebui să le interpreteze, adică să le aplice cât mai bine cu împrejurările. Dacă este idioată, nu va putea să facă nimic. Or, nenumăratele experienţe care se fac peste tot arată cât de inteligentă şi de creatoare este celula vie. Înseamnă că ea „poate să facă să corespundă o semnificaţie formei mesajului. Aceasta implică o prememorare a informaţiilor la nivelul sistemului receptor". Mai simplu: dacă celula foloseşte bine informaţiile, înseamnă că le înţelege, pentru că le „recunoaşte".
Edgar Cayce spune că fiecare celulă vegetală, animală sau umană are o "conştiinţă":
Conştiinţa divinului care se află în interiorul fiecărui atom, fiecărei celule a corpului. (Lectura 3384-2.)
Sau:
Celulele corpului, când încep să se revolte, le trag după ele şi pe celelalte ca să facă la fel - atunci este începutul sfârşitului! (Lectura 3976-8.)
Aşadar, fiecare celulă are o „ştiinţă" a ceea ce este şi a ceea ce are de făcut, pentru că fiecare celulă a corpului, cu Forţele (care menţin) atomii, este o lume în sine; şi fiecare – celulele lucrează la unison una cu cealaltă – este în stare să construiască ceea ce trebuie ca să reconstruiască un corp. (Lectura 93-1.)
Corpul omenesc este în stare să se regenereze în întregime, ca râma care nu bănuieşte nimic?
S-ar părea că da.
Este în stare, răspunde Cayce. Întrucât corpul este o structură formată din atomi, unităţile de energie care se află în ei şi mişcarea Forţelor de interacţiune la nivel atomic percep permanent modelul dat de Univers. Astfel, aceşti atomi, aceste forţe structurale sunt făcute ca să se conformeze acestui model spiritual, ca să lucreze la unison cu el. În acest fel pot să lucreze cu toate puterile la reconstrucţie. Sufletul nu poate să moară, pentru că este divin; corpul poate să întinerească, să se reînsufleţească şi, prin asta, să tranceandă Pământul şi influenţele sale (negative). (Lectura 262-85.)
Aţi înţeles foarte bine: corpul nu este material! Celulele, nici ele. Ele sunt însufleţite de energia Forţelor de interacţiune, adică a Forţelor Creatoare divine, având creativitatea constantă şi inteligenţa lor. Ele respectă un model spiritual", adică forma divină" sau câmpul morfogenetic", făcând tot ce le stă în putinţă să-l păstreze (dacă nu sunt împiedicate!).
Se vorbeşte mult şi despre „gene săritoare", care se deplasează spontan fără să ceară părerea nimănui, introducând mutaţii bruşte şi neaşteptate în cadrul speciei. Dar aceasta nu trebuie să ne mire, deoarece fizica cuantică ne-a învăţat că la nivelul particulelor există întotdeauna o marjă de imprevizibilitate. Dacă electronii nu sar întotdeauna acolo unde îi aşteptăm, de ce am vrea ca genele să fie previzibile sută la sută? Materia are un fel de fantezie, o libertate, care a părut mult timp greu de admis. Noile teorii – de exemplu, cele ale lui David Bohm, Louis de Broglie etc. – admit existenţa unei „variabile ascunse"... Cu alte cuvinte, surpriza şefului!
|
Adevăr Divin
