Într-o lume mai bună, copiii vor fi lăsați să se descurce singuri cât
mai repede cu putință. întregul efort al părinților va urmări să-1 facă
pe copil să-și folosească inteligența. Același lucru va fi urmărit și
de sistemul de învățământ. Poate că la început nu va fi foarte eficient,
e drept, poate că răspunsul elevului, la care a ajuns singur, nu va fi
foarte corect, nu va corespunde cu răspunsurile date în cărți, dar va fi
inteligent. Și asta e tot ce contează, însă noi distrugem inteligența
copiilor pentru că ne preocupă prea mult răspunsul corect, nu cel
inteligent. E o preocupare greșită. Să lăsăm răspunsul să fie
inteligent, să fie puțintel original, să fie al copilului, să nu ne
grăbim, și răspunsul corect va veni singur. Să lăsăm copilul să-l caute,
să se împiedice singur de el. De ce atâta grabă?
Noi împiedicăm dezvoltarea inteligenței copilului, urnizându-i
răspunsul corect. Copilul nu e lăsat să-1 găsească singur. Noi îi dăm
răspunsul. Când răspunsul e dat din afară, inteligența nu mai are de ce
să se dezvolte, pentru că inteligența se dezvoltă numai atunci când
trebuie să găsească singură răspunsul.
însă noi suntem foarte obsedați de ideea de corectitudine. Nu
admitem să greșim. Și de ce să nu greșim? Cel care nu greșește nu se
dezvoltă. Dezvoltarea presupune s-o mai iei și razna câteodată, să te
mai și joci, să descoperi lucruri noi, lucruri care s-ar putea să fie
greșite, dar trebuie să ajungi la ceea ce este corect prin eforturi
proprii - asta este inteligență.
A fi simplu, natural înseamnă a fi inteligent. Naturalețea înseamnă
inteligență, înseamnă să trăiești fără idealuri, fără călăuze, fără
hărți, să trăiești clipă de clipă fără nici o siguranță.
Preocuparea noastră pentru ceea ce este corect și frica noastră de
greșeală nu sunt altceva decât frica noastră de nesiguranță. Nicăieri nu
există siguranță. Poate că ai un cont în bancă pentru zile negre, dar
banca poate da oricând faliment. Poate că ai siguranța de a avea un soț
sau o soție, dar soția te poate părăsi în orice clipă, se poate
îndrăgosti de altul sau soțul poate muri.
Viața este nesigură. Siguranța este doar o iluzie pe care o creăm în
jurul nostru, o iluzie confortabilă. Și din cauza acestei iluzii
confortabile ne ucidem inteligența. Omul care vrea să trăiască simplu va
trebui să trăiască în nesiguranță, va trebui să accepte că nimic nu e
sigur și cert, că ne aflăm într-o călătorie necunoscută, că nimeni nu
știe cu siguranță încotro se îndreaptă și de unde vine.
De fapt, în afara oamenilor proști, nimeni nu are iluzia siguranței.
Cu cât ești mai inteligent, cu atât ești mai nesigur. Cu cât ești mai
inteligent, cu atât eziți mai mult - pentru că viața e vastă. Viața e
imensă, incomensurabilă, misterioasă. Cum poți să fii sigur?
Naturalețea înseamnă să trăiești în nesiguranță, în insecuritate. Să
trăiești fără idealuri, fără caracter, fără rădăcini în trecut, fără
motivații pentru viitor; o viață pe de-a-ntregul aici și acum. |
Adevăr Divin
