Cum să devenim noi? Nu putem deveni noi cu de la noi putere, singuri.
Noutatea vine de dincolo, de la Dumnezeu, să spunem. Noutatea vine de la
existență. Mintea e mereu veche. Mintea nu e niciodată nouă, ea e
acumularea trecutului. Noutatea vine de dincolo; e un dar de la
Dumnezeu.
Necunoscutul și incognoscibilul, transcendentalul, au pătruns în
tine. Au pătruns în tine pentru că nu ești sigilat și pus deoparte; nu
ești o insulă. Poate că tu ai uitat transcendentalul, dar
transcendentalul nu te-a uitat pe tine. Copilul poate și-a uitat mama,
dar mama nu și-a uitat copilul. Tu, partea, s-ar putea să gândești „Sunt
separat”, dar întregul știe că nu ești separat. întregul a pătruns în
tine. Păstrează contactul cu tine. De asta noul continuă să vină, deși
nu-l primești cu brațele deschise. El vine în fiecare dimineață, vine în
fiecare seară. El vine într-o mie și unul de feluri. Dacă ai ochi să
vezi, îl vei vedea venind continuu la tine.
Existența continuă să se reverse asupra ta, dar tu ești închis în
trecutul tău. Parcă ai fi într-un fel de mormânt. Ai devenit insensibil.
Din cauza lașității ți-ai pierdut sensibilitatea. Să fii sensibil
înseamnă să simți noul - și atunci vor apărea fiorul noului, pasiunea
pentru nou și aventură, și vei începe să pătrunzi în necunoscut,
neștiind încotro mergi. Mintea consideră că asta e o nebunie. Mintea se
gândește că nu e rațional să părăsești vechiul. Dar Dumnezeu e
întotdeauna noul. De asta, legat de Dumnezeu, nu putem folosi timpul
trecut sau viitorul. Nu putem spune „Dumnezeu a fost”, nu putem spune „Dumnezeu va fi”. Putem folosi numai prezentul: „Dumnezeu este”. El e
întotdeauna proaspăt, virgin. Și a pătruns în tine.
Ține minte că orice nou care vine în viața ta e un mesaj de la
Dumnezeu. Dacă îl accepți, ești religios. Dacă îl respingi, ești păgân.
Omul trebuie doar să se mai relaxeze puțin pentru a accepta noul;
trebuie să se mai deschidă puțin pentru a lăsa noul să intre. Fă-i loc
lui Dumnezeu să intre în tine.
Ãsta este tot rostul rugăciunii sau al meditației - deschide-te,
spune da, spune „Intră”, spune „Te așteptam de mult și sunt recunoscător
că ai venit”. Primește întotdeauna noul cu mare bucurie. Chiar dacă
uneori este incomod, merită; chiar dacă uneori noul te duce în șanț,
merită, pentru că numai prin greșeli înveți, și numai prin greutăți te
dezvolți. Noul va aduce greutăți. De asta alegi vechiul - vechiul nu
aduce greutăți, el e o consolare, un adăpost.
Și numai noul, acceptat profund și total, te poate transforma. Nu
poți aduce noul în viața ta; noul vine singur. Tu poți fie să-l accepți,
fie să-l respingi. Dacă îl respingi, vei rămâne o piatră, închis și
mort. Dacă îl primești, vei deveni o floare, vei începe să te
deschizi... iar acea deschidere e o sărbătoare. Numai intrarea noului te
poate transforma, nu există altă cale de transformare. Și, ține minte,
asta nu are nicio legătură cu tine și cu eforturile tale. Dar să nu
faci nimic nu înseamnă că încetezi să acționezi; înseamnă că acționezi
fără voință, sau direcție, sau impuls din trecut. Căutarea noului nu
poate să fie o căutare obișnuită, căci cum să cauți noul când nu-l
cunoști, nu l-ai întâlnit niciodată? Căutarea noului trebuie să fie o
explorare deschisă. Nu cunoști. Trebuie să începi într-o stare de
necunoaștere și trebuie să înaintezi cu inocența unui copil, emoționat de posibilități - iar posibilitățile sunt infinite...
|
Adevăr Divin
