Autoarea, medic cu o vastă experiență, stabilește prin intermediul cărții, o punte de legătură între cunoașterea ezoterica veche și omul modern. Unul din obiectivele cărții este de a-i învăța pe pacienții interesați de medicina alternativă când este totuși necesar să se raporteze și la medicina tradițională, în funcție de starea forței lor vitale și de cât de amenințată le este viața.
Adevărata îngrijire medicală trebuie să vizeze simultan trupul, mintea și sufletul ființei. Tratarea unui singur aspect, izolat de celelalte, conduce la o vindecare incompletă, deși la nivel fizic pacientul poate părea vindecat. Cartea este un ghid practic cu diagrame explicite și exerciții concrete, cu prezentarea sistemului de chakre și relația lor individuală cu bolile, cu patologia și cu dezvoltarea sufletului.
Scrisă într-un limbaj clar și direct, cartea se adresează deopotrivă medicilor și bolnavilor, precum și oricărui aspirant la cunoașterea artei vindecării.
Fragment din carte
Oamenii moderni nu par să cunoască mai bine decât semenii lor de acum o sută de ani răspunsul la această ghicitoare care este boala, cu toată tehnologia lor uluitoare. Noi nu știm nici astăzi de ce unii oameni mor de tineri, în timp ce alții trăiesc pana la vârste înaintate, nici de ce unii oameni se îmbolnăvesc, in timp ce alții, care trăiesc in condiții absolut similare, rămân sănătoși. Tot căutând răspunsuri, atenția mi-a fost atrasă din nou către medicina de frontieră, sau neconvențională, cum mai este numită astăzi. Am constatat rapid că toate aceste discipline au la bază credința într-o legătura strânsă între corp, minte și spirit, și că multe metode, precum reflexologia, acupunctura și homeopatia, operează cu principiul unei energii sau forțe vitale care curge prin corp și care – în cazul bolii – este blocată, dând naștere unor dizarmonii în structura fizică. Principala sarcină a specialiștilor din aceste domenii este eliminarea blocajului și restabilirea armoniei pierdute. Am simțit în sfârșit că sunt conectată din nou la adevărul meu interior, care mă făcuse să bănuiesc de mult timp că nu se poate vorbi de o vindecare adevărata decât dacă tratam ființa în totalitatea ei (pe toate cele trei paliere: trup – minte - spirit). Deși m-am implicat deopotrivă in medicina ortodoxă și in cea complementară, simțeam că nu cunosc încă prea multe despre semnificația vieții, și implicit despre felul în care aceasta este atacata de boală. Eram convinsă însă că nimic nu se petrece întâmplător sau fără un scop bine determinat, pe un nivel sau altul, iar boala nu face excepție de la acest principiu. Semnificația bolii variază de la o cultură la alta. În multe culturi, ea este considerată o slăbiciune și un eșec. Unii dintre pacienții mei de sex masculin mi-au mărturisit că mai degrabă ar muri decât să se umilească recunoscând că sunt bolnavi. Mulți dintre ei își împlinesc această ambiție cu mult timp înainte de vârsta de pensionare!
Medicii din timpurile de demult înțelegeau importanța abordării holistice. Hipocrate (420 î. Ch.), părintele medicinii moderne, a urmat în realitate o școală de preot vindecător. Acești vindecători erau considerați urmași ai lui Esculap, zeul grec al vindecării, al cărui simbol – șarpele care înconjoară un baston – continuă să fie acceptat și astăzi de multe instituții medicale. Preoții vindecători credeau că vindecarea totală trebuie sa includă deopotrivă trupul, mintea și spiritul.
Mai târziu, Hipocrate a trecut de la această viziune holistică la una mai reducționistă. El a sfârșit prin a afirma ca după părerea lui, cauza bolii apare exclusiv pe tărâmul fizic, adică in trup. Treptat, această viziune a fost adoptata de toți cei care îi îngrijeau pe bolnavi, iar tratarea bolilor s-a împărțit între medic, preot și psihiatru.
„Pentru ca sufletul să poată funcționa pe pământ, el are nevoie de trei învelișuri: emoțiile, mintea logică și corpul fizic. Împreună, alcătuiesc personalitatea sau egoul.
Sufletul sau Sinele este conectat la Sursa vieții prin intermediul spiritului. Această punte ne permite să ne conștientizăm pe noi înșine nu numai în calitate de personalitate, dar și ca părți ale unei structuri universale a vieții.
Sufletul nu reprezintă o forță străină, care încearcă să ne influențeze peste voința noastră, ci poate fi privit mai degrabă ca un părinte iubitor care îi arată cale copilului său, de multe ori speriat. Sufletul are nevoie de personalitate, iar cei doi trebuie să lucreze împreună, în calitate de prieteni.”
Se spune că boala nu este o pedeapsă, ci un semnal de alarmă, o modalitate de a conștientiza că, prin viața pe care o ducem, ne-am îndepărtat de calea fireasca de evoluție spirituală. Prin decodificarea limbajului bolii, se poate ajunge la înțelegerea domeniului de care este interesat sufletul pentru creșterea sa spirituală. Despre acest proces al îmbolnăvirii trupului care are la baza suferința sufletului, veți afla mai multe citind cartea ”La frontierele sănătății” de Dr. Christine R. Page.
„Din cauza liberului arbitru, mulți oameni ajung să se teama de eșec și de comiterea unor greșeli. În realitate, nu exista greșeli; nici o experiența nu reprezintă o pierdere. Chiar și cele mai negative evenimente predau sufletului o lecție, chiar dacă nu este vorba de altceva decât de necesitatea de a nu mai urma acea cale.” afirmă Dr. Christine R. Page. |
Adevăr Divin
