Trupurile și
mințile noastre sunt ca un pahar de sticlă, suntem vase ce conțin apa
spiritului nostru. Poate că, la un moment dat, părem că nu mai funcționăm și că
„murim'', dar nu facem altceva decât să ne schimbăm forma, ne refolosim.
Apa reprezintă și conține forța noastră vitală, spiritul nostru. Apa face parte
din tot ce este viu, iar tot ce este viu este o parte din apă. Ne naștem, creștem,
devenim maturi, dăm naștere altora, murim și suntem redistribuiți, reorganizați
și reînviați ca orice participant la natură. Poate că Thales avea dreptate!
Universul face parte din „toate'', iar „toate'' lucrurile din el sunt
părți de univers. „Toate'' sunt conectate și interdependente pentru a
păstra echilibrul: unitate + pace + arm>
PERSPECTIVE
MICROCOSMICE ȘI MACROCOSMICE
Descriind
lumea din perspectiva sistemului ptolemeic macrocosmic, Giordano Bruno scria așa,
în 1591, despre infinitatea lumilor: „Noi nu suntem în centrul universului, nu
mai mult decât oricare alt punct din cuprinsul lui.'' Astfel fiind văzute
lucrurile, într-un sistem de coordonate ecuatoriale bidimensionale, corpurile
cerești sunt guvernate de forța gravitațională a naturii. Aceasta este lumea
noastră exterioară.
În lumea interioară a paradigmei microcosmice nu există gravitație,
manifestându-se celelalte trei forțe ale naturii (electromagnetică, nucleară
puternică și nucleară slabă), care influențează comportamentul particulelor
subatomice. Ca atare, orbitele subatomice nu se limitează la un plan
bidimensional, fiind tridimensionale. Isidor din Sevilla scria în De natura
rerum: „Lumea este cu precădere suma tuturor lucrurilor din cer și de pe
pământ. [...] Însă, în cel de-al doilea sens mistic, este corectă identificarea
ei cu omul.'' Leonardo da Vinci a desenat Omul Vitruvian din perspectivă
microcosmică, accentuând geometria, proporțiile, dar și simbolismul spiritual și
alchimic.
Să luăm ca exemplu un punct din interiorul unui cerc. Este un simbol extrem
de vechi, folosit în culturile lumii. Un simbol simplu, care-și modelează
sensul, în funcție de contextul dat. în știință și în alchimie, un punct
înscris într-un cerc simbolizează aurul și Soarele. îl putem privi și din
perspectivă astronomică, exact ca pe Soarele din sistemul nostru solar. Mai
poate reprezenta un copil aflat în pântecul mamei sale, omul în univers,
sufletul care sălășluiește în om sau înțelepciunea găsită într-un munte de cunoștințe.
Punctul dintr-un cerc este un simbol ce reprezintă microcosmosul, cuprins în
macrocosmos, ceva infinitezimal de mic, adăpostit în altceva mult mai mare.
Paradox
Ce este un om care nu face lumea mai bună? Poate că în calea noastră către
adevăr, marile necunoscute care ne provoacă nu sunt percepțiile noastre macro
sau microcosmice. Poate că marea noastră provocare este tot aceea care i-a dat
de furcă și lui Plotinus: rezolvarea paradoxului celor mulți și al unuia singur
în structura complicată a monoteismului, găsirea locului în care lumea
interioară se armonizează cu lumea exterioară a fiecăruia. |
Adevăr Divin
