În
primăvara anului 1790, Goethe a plecat în Italia pentru a doua oară. Avea patruzeci și unu de ani. El mai
fusese în
Italia cu câțiva ani mai devreme, în
1786, plecat acolo pentru a evada de atmosfera din Weimar, unde activa din 1776
în calitate de consilier al ducelui Karl-August, post care începuse să-l apese.
La 13 martie, pleacă deci, dar
nu pentru a evada din Weimar, ci pentru a îndeplini o misiune. Din
păcate
pentru el, șederea ducesei la Roma s-a prelungit neașteptat de mult, iar
ciceronele nostru s-a văzut obligat să aștepte îndelung la Veneția.
Entuziasmul care îi marcase prima călătorie în orașul dogilor (28
septembrie
- 14 octombrie 1786) este înlocuit acum cu nerăbdarea și tristețea. El a
lăsat-o în
Germania pe tânăra Christiane care, cu câteva luni mai devreme, îi
dăruise un
fiu. Poetul nu și-a luat cu el nimic de scris,
niciun manuscris de finisat, așteptându-se la o ședere foarte scurtă -
ce va
dura în
cele din urmă aproape două luni: de la
31 martie până la 22 mai 1790. Goethe se plictisește în acest oraș care,
în ciuda aspectului său frumos, nu oferă bogățiile din Roma. În plus,
vremea este mohorâtă, cu totul opusă a ceea ce
experimentase în prima sa ședere, când a beneficiat de blândețea unui
sfârșit
de vară.
Ursuz, fără ocupație, el rătăcește prin Veneția cu ale sale ulițe murdare și săli de
jocuri de noroc îmbâcsite de fum. Goethe
notează în caietele sale: „Nu mai este Italia aceea pe care am părăsit-o
atunci, cu inima grea.” Cum putea el să-și petreacă timpul?
Răspunsul îl oferă din prima epigramă pe un ton de resemnare și de o mâhnire
camuflată, aflată în contrast aparent
cu subiectul culegerii:
„Afli din cartea aceasta fără
pudoare
Cum să faci banii și timpul să zboare”
Ceea ce îl atrage mai mult și
îi trezește fantasmele este spectacolul acelor tinere și agile acrobate de sex
feminin care jonglează și se contorsionează în piețele orașului. Dar dincolo de năzuința amoroasă produsă de aceste
trupuri care se arcuiesc, putem intui o simpatie mai profundă cu acești
saltimbanci
fără patrie, exilați de stilul lor de
viață.
Prezenta traducere se bazează pe o ediție din anul 1924. | 
Adevăr Divin
