Tu nu ma intelegi

Adolescenţa este o perioadă marcată de nelinişti, căutări şi transformări, care îi pune la încercare şi pe cei mai experimentaţi părinţi. Deseori, ne simţim pierduţi şi neputincioşi în faţa comportamentului imprevizibil al copiilor noştri, mai ales atunci când observăm că pornesc pe căi greşite şi nu reuşim să le comunicăm acest lucru.
Fără a critica sau a judeca, acest ghid de înţelegere reciprocă între părinţi şi adolescenţi are puterea de a micşora prăpastia dintre generaţii. Dr. Cristian Andrei ne oferă soluţii concrete pentru gestionarea conflictelor, evitarea uşilor trântite în faţă, încurajarea responsabilităţii, îmbunătăţirea comunicării şi crearea unei conexiuni mai profunde între părinţi şi adolescenţi.

„Merg săptămânal prin liceele din România, iar cel mai mare compliment pe care îl primesc de la elevi este atunci când îşi pun telefoanele cu ecranul în jos. În multe domenii care îl atrag, adolescentul are cunoştinţe mai vaste decât educatorii săi, iar acest lucru duce la o scădere a respectului faţă de şcoală şi părinţi, deoarece îi percepe pe aceştia ca depăşiţi şi nu mai vede o autoritate reală în ei. Este timpul ca adulţii să înveţe câte ceva de la adolescenţi - despre internet, distracţie, substanţe, libertate, şcoală, gen. În acelaşi timp, adolescentul va înţelege, prin această carte, cum gândesc părinţii când el chiuleşte, leneveşte, răspunde tăios.
Totul pentru ca iubirea dintre adolescenţi şi părinţi să înflorească din nou.'' - dr. CRISTIAN ANDREI

Prefaţă ... 7
Trebuie! ... 11
Termină ce ai început! ... 17
A luat-o razna! ... 23
Am greşit faţă de el ... 27
Ce tot stai pe net? ... 35
Ce poţi învăţa de la el? ... 41
Cum să fii mentor ... 47
Te-ai născut în banii mei! ... 51
Mişcă-te! Acum! ... 59
Eşti leneş! ... 65
De ce nu comunică ... 71
Nu-I mai recunosc ... 77
Nu am încredere în el ... 83
E impertinent ... 89
Camera lui, în casa ta ... 95
Se culcă târziu ... 99
Jocul pe calculator ... 105
De ce exagerează ... 113
Anturajul l-a stricat! ... 119
Se taie! ... 127
Consumă alcool ... 135
Fuge de acasă ... 141
Nu merge la şcoală ... 151
Prietenii lui, duşmanii mei ... 159
Iubitul sau iubita ... 165
Cred că şi-a început viaţa sexuală ... 171
De ce se droghează ... 177
Oare este gay? ... 185
Vrea să-şi schimbe sexul ... 189
Nu ştie ce vrea ... 197
Când vine vorba de petreceri, e primul! ... 205
E distant ... 213
Face 18 ani şi îl scap din mână ... 221
Suntem prieteni ... 227

Nu pune mâna pe mine!

Da, uneori ai vrea ca părinţii tăi să te lase în pace. Să mai plece pe la bunici, să îşi vadă de cuplul lor sau să fie înţelegători şi calmi. Încă de când erai mic, nu îţi ajungea cât de mult te lăsau părinţii să faci diverse lucruri. Acum treaba a devenit şi mai radicală, ai ajuns la disperare fiindcă ei nu au niciun pic de încredere în tine.
Trebuie să ştii că legea îi cere părintelui tău să răspundă pentru acţiunile tale câtă vreme eşti minor. Asta înseamnă că s-ar putea ca părintele tău să vrea să te lase, dar să fie împiedicat de lege să te abandoneze undeva fără să aibă grijă de tine.
Părintele tău încă vede în ochii tăi aceeaşi culoare pe care o aveau când erai bebeluş, stă lângă tine având în minte amintirea copilăriei tale, nu poate accepta cu uşu-rinţă că ai crescut şi că ai nevoie de spaţiul tău.
De fiecare dată când te retragi în camera ta, este o plăcere pentru tine fiindcă îţi poţi face lucrurile în voie, dar pentru părinte este ceva în neregulă, ca şi cum eşti supărat pe el sau prezenţa lui nu mai are nicio valoare în faţa ta. Uneori are nevoie măcar de un indiciu oricât de mic că eşti okay, iar pentru asta stă pe la uşă şi ascultă, caută prin telefonul tău sau întreabă diverse persoane ce mai faci, pe unde te duci şi cum îţi este.
În teoria psihologică, există un termen numit înţărcare, ce vizează întreruperea alăptării copilului şi dobândirea unei autonomii tot mai largi din partea lui. Aşa este firesc, iar acest lucru se desfăşoară în sânul tuturor speciilor care au pui şi care urmează să îi lase, până la urmă, în voia lor să se descurce. Asta înseamnă că înţărcarea nu presupune doar sfârşitul contactului dintre copil şi sânul mamei, ci şi distanţa tot mai mare între mamă şi copilul ei, pentru a-i da acestuia posibilitatea să exploreze şi să îşi poarte de grijă.
Puţini oameni ştiu însă că există şi o înţărcare a părintelui faţă de copilul lui. Practic, părintele opune rezistenţă în faţa acestei îndepărtări, pentru că este ataşat de copilul lui, pentru că are nevoie de acest copil din punct de vedere afectiv, iar prezenţa copilului îi dă un sens în viaţă.
Ei bine, cum ai putea tu să-ţi înţarci părintele? În mod natural, există două posibilităţi:
• Îl refuzi sistematic când vrea să te atingă şi fugi de lângă el cât mai mult timp, pentru a se obişnui cu absenţa ta.