Sfantul Paisie Aghioritul

De mic copil, Sfântul Paisie a avut drept țintă Cerul. Spre această țintă s-a îndreptat toată viața, cu o minunată acrivie. Singura sa preocupare a fost ascultarea de poruncile lui Dumnezeu și de sfânta Sa voie și astfel a devenit „organ dumnezeiesc, organ cuvântator, organ al Duhului, bine întocmit și bine răsunător” (Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu, Cuvântul 12, 1). S-a supus la nevoințe care depășeau măsurile omenești, a vărsat sudoare și lacrimi, a făcut „experiențe duhovnicești pe sine, ca un bun botanist”, „s-a amărât el însuși prin încercările pe care le-a făcut”, și și-a lăsat „rețetele sale duhovnicești”, prin care oricine își poate afla sănătatea duhovnicească. Garanțiile duhovnicești pe care ni le-a lăsat sunt: pocăința și spovedania, dragostea și smerenia, rugăciunea și răbdarea, gândurile bune și duhul de jertfă.

Dupa biruinta armatei nationale, un grup de soldati a primit porunca sa-i persecute pe toti razvratitii. In cumplitele zile care au urmat, Arsenie, oriunde se afla, punea in lucrare indemnul Apostolului Pavel: „Nimeni sa nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui”. Intr-una din zile, a vazut niste soldati care se pregateau sa omoare un grup de comunisti, care insa nu facusera nimanui rau. Atunci a alergat si i-a pazit cu insusi trupul sau „Stai”, a strigat, „ce rau au facut acesti oameni?”.

Altadata, a vazut un sublocotenent care avea in mana o lista cu numele unor comunisti si care tocmai ii cerea unui locuitor din Konita sa-i arate casele lor. Acela se temea sa se duca si spunea: „Nu stiu. Nu- cunosc”. Atunci Arsenie, ca sa-l scoata din incurcatura, s-a oferit sa mearga el: „Ii cunosc eu si le stiu si casele”, a spus, „pentru ca am lucrat in ele ca tamplar cu mesterul meu”. Locotenentul l-a incarcat cu cateva obuze, aluat si el un aruncator mobil si au pornit, ca sa darame acele case. Insa, de fiecare cand ajungeau in dreptul vreunei case, Arsenie spunea: „Aici nu locuiesc comunisti, ci nationalisti”. Inaintea unei case insa sublocotenentul nu s-a mai lasat convins. „acesta este nationalist”, staruia Arsenie, „are si noua copii”. Vazandu-l insa pe sublocotenent ca tocmai pregatea proiectilul, s-a napustit in casa si a inceput sa strige sa iasa toti afara. Astfel, in ultima clipa, s-au izbavit zece oameni, care nu au fost striviti de casa care, in cele din urma, s-a daramat.