În anul următor, Mike a murit, iar Barbara a vrut ca motocicleta să facă parte din înmormântare: „L-am dus pe soţul meu pe acel trike, într-o cutie mică, de la ceremonia de înmormântare de la biserică până la cimitir, pentru a-i îngropa cenuşa''.
Pierderea atât a fiului, cât şi a soţului, într-o perioadă de doar doi ani a fost o experienţă devastatoare. Barbara îşi pierduse încrederea în Dumnezeu, după ce fiul ei murise, şi chiar în perioada în care încerca să se obişnuiască cu această realitate a dispărut şi soţul ei. Evident, au existat o mulţime de provocări, mai ales atunci când singurătatea şi-a făcut apariţia. în următorii doi ani, Barbara a făcut tot posibilul să-şi menţină sănătatea mintală, continuând să lucreze, petrecând timp cu ceilalţi doi copii adulţi şi mergând cu triciclul. Cu toate acestea, era singură şi deprimată.
într-o zi, în timp ce mergea cu motorul, nori negri au umplut orizontul şi a devenit evident că o furtună era iminentă. Barbara era îngrijorată că trebuie să găsească imediat un adăpost, deoarece se afla într-o zonă cunoscută pentru grindina mare, care ar putea deveni mortală în timpul mersului. Dintr-odată, situaţia s-a înrăutăţit şi mai mult:
Eram pe cea mai aglomerată stradă din oraş, încercând să mă grăbesc spre orice loc în care puteam găsi adăpost, când motocicleta s-a oprit şi nu am putut să o repornesc. Am încercat din nou şi din nou şi am început să mă panichez văzând ploaia şi grindina mică. Am început să plâng. M-am rugat: „Te rog, Doamne, ajută-mă!''. Chiar în acel moment, cineva a venit din spate şi m-a ajutat să pornesc motocicleta şi să o pun din nou în mişcare. Motocicleta a pornit şi am plecat, dar m-am întors să-i fac cu mâna şi să-i mulţumesc persoanei care m-a ajutat. Nu mai era nimeni acolo. Barbara a ajuns la intrarea unui hotel, chiar când bucăţi enorme de grindină au început să cadă. Nu e nicio îndoială că intervenţia divină i-a fost trimisă în ajutor: „I-am mulţumit lui Dumnezeu de mai multe ori pentru că m-a salvat''. Experienţa i-a trezit din nou credinţa în Dumnezeu. A ajutat-o să treacă peste zilele dificile şi a încurajat-o să-şi continue călătoria spirituală. Când a fost întrebată ce a învăţat de la această experienţă, Barbara a răspuns rapid: „Nu mă mai tem de moarte. Ştiu că Dumnezeu este dragoste. Am încredere că totul este aşa cum ar trebui să fie''.
Alexis Davies a petrecut ani la rând, depăşind toate problemele emoţionale create de familie şi de cei din jur. întotdeauna s-a simţit diferită, dar abia după ce soţul ei i-a prezentat filosofia Noii Gândiri, viaţa a început să aibă sens şi pentru ea. Era un mod de gândire care i-a permis să depăşească unele dintre provocările trecutului. Şi i-a insuflat faptul că dorea să-şi crească copiii într-un mediu foarte diferit. Când primul fiu avea în jur de şapte ani, era pe bicicletă şi Alexis îl urmărea îndeaproape, moment în care a avut loc o întâlnire angelică total neaşteptată:... |
Adevăr Divin
