Biblia ne spune, în Cartea Genezei, despre cum a fost construită Arca (6:15): „Lungimea sa va fi de 300 de coţi, lăţimea de 50 de coţi şi înălţimea de 30 de coţi.'' Poveştile iudaice sunt şi mai precise: O sută cincizeci de camere vor fi pe lungimea de pe partea dreaptă, 150 de camere vor fi, de asemenea, pe lungimea de pe partea stângă; 33 de camere vor fi lăţimea în faţă, 33 de camere vor fi, de asemenea, lăţimea la spate. În mijloc vor fi zece camere pentru ustensile de gătit, şi cinci camere-depozit pe partea stângă; vor fi ţevi care să aducă apă, ce pot fi deschise şi închise. Vasul va fi înalt de trei etaje; cum va fi primul nivel, la fel vor fi cel de-al doilea şi al treilea; în nivelul inferior vor fi adăpostite vitele şi animalele sălbatice; în nivelul din mijloc îşi vor face cuiburi păsările; nivelul superior va fi pentru oameni şi creaturile-viermi. LUMINĂ PENTRU ARCĂ După ce Arca a fost unsă peste tot cu smoală, pentru ca fiecare crăpătură să fie sigilată, trebuie să fi fost foarte întuneric în vasul antediluvian. Dar se pare că lucrurile nu stăteau aşa, pentru că „în vas atârna o mare perlă, care strălucea peste toate creaturile cu puterea luminii sale''. O paranteză uimitoare, în acest punct. Cartea Mormonilor este „Biblia'' Bisericii lui Iisus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, o comunitate religioasă care a crescut în Statele Unite. Această carte se presupune că a fost dăruită fondatorului Bisericii Mormone, profetul Joseph Smith (1805-1844), de către un înger. Conform mormonilor, această carte a fost păstrată timp de milenii sub forma unor tăbliţe din metal asunse în interiorul unui deal. Doar cu ajutorul a două pietre pentru traducere, pe care Joseph Smith le-a primit de la îngerul Moroni, el a putut să traducă scrierile antice în engleză. Tabletele spun povestea Jerediţilor, un popor care şi-a lăsat în urmă ţinutul natal pe vremea în care se construia Turnul Babei şi au traversat mările către America de Sud. Vasele lor erau „etanşe precum un butoi, şi când uşile erau închise, şi acestea se închideau etanş ca un butoi''. Însă nu era întuneric în vasele acestora, pentru că Domnul le dăduse Jerediţilor şaisprezece pietre strălucitoare, două pentru fiecare vas, iar aceste pietre au oferit lumină puternică în timpul traversării apelor, care a durat 344 de zile. Era probabil aceeaşi sursă misterioasă de lumină prezentă pe Arca lui Noe. Conform tradiţiei iudaice, Domnul personal i-a făcut lui Noe un desen pentru Arcă: „Şi Domnul a desenat cu degetul Său în faţa lui Noe şi i-a spus: «Iată, aşa şi aşa va arăta Arca»''. Mormonii au ceva foarte asemănător. În prima carte a lui Nefi (1:6) se poate citi: „Ar trebui să construieşti o barcă aşa cum îţi voi arăta eu, pentru a-ţi duce oamenii dincolo de ape''. Au copiat mormonii, în cazul acesta, textul direct din vreo legendă iudaică? Sau au făcut-o iudeii cu poemul epic al lui Ghilgameş sau din cel babilonian, Enuma Eliş? Cel din urmă conţine, de asemenea, o variantă a poveştii potopului, cu un patriarh supravieţuitor, numit Atra Haris şi un zeu - Enki - care, ca de fiecare dată, ordonă construcţia unui vas etanş fără niciun fel de deschidere. Sursa de lumină şi compasul există şi aici, desigur. |