Stalpii pierduti ai lui Enoh

Tradiţia ezoterică susţine de multă vreme că la începuturile civilizaţiei urriane a existat o ştiinţă-religie unificată, o înţelegere spirituală a universului şi a locului nostru în el. Personajul biblic Enoh, cunoscut şi sub numele de Hermes Trismegistus, Thoth sau Idris, era văzut drept gardianul acestei cunoaşteri sacre care a fost inscripţionată pe stâlpii cunoscuţi sub numele de stâlpii lui Enoh sau stâlpii lui Set. Examinând ideea stâlpilor pierduţi ai cunoaşterii pure - ştiinţa sacră din spatele filosofiei hermetice - Tobias Churton investighează controversatele origini evreieşti şi egiptene ale faimoasei poveşti a lui Josephus Flavius, potrivit căreia urmaşii lui Set au înscris cunoaşterea pe doi stâlpi pentru a o salva de la o catastrofă globală. El urmăreşte fragmentele acestei cunoaşteri sacre aşa cum au coborât de-a lungul timpului în cercurile iniţiatice, influenţând civilizaţia prin intermediul cunoaşterii mistice hermetice, gnostice, cabalistice, masonice, hinduse şi islamice. El urmăreşte calea fragmentelor stâlpilor prin alchimia egipteană şi prin setiţii gnostici, prin Cabala şi prin misticul medieval Ramon Llull. Churton explorează sosirea manuscriselor hermetice în Florenţa Renaşterii, filosofiile lui Copernic, lui Pico della Mirandola şi lui Giordano Bruno, dar şi originile francmasoneriei, inclusiv „renaşterea'' lui Enoh în Ritul Scoţian al masoneriei. El evidenţiază centralitatea cunoaşterii ancestrale pentru Isaac Newton, William Stukeley, John Dee şi William Blake, cunoaştere care a fost redescoperită şi valorificată în cadrul tradiţiilor Martinismului, Teosofiei şi Thelemei. Churton desluşeşte, de asemenea, ce a vrut să spună Josephus Flavius atunci când a afirmat că un stâlp setit se mai afla încă în picioare în ţinutul „Seiridic”: ţinutul adoratorilor lui Sirius.
Ilustrând modul în care stâlpii pierduţi devin un simbol semnificativ pentru secolul XXI, cu scopul de a ne redobândi moştenirea ancestrală, Churton dezvăluie în cele din urmă modul în care firele ezoterice ale tuturor religiilor se unesc într-o gnoză care ar putea oferi o bază pentru reunirea religiei şi a ştiinţei.

Prefaţă
Provenienţa ... 11
O notă despre momentul apariţiei acestei cărţi ... 12

Partea întâi. Stâlpii pierduţi în Antichitate ... 15

Capitolul 1 - Salvarea cunoştinţelor de la catastrofă. Prima poveste arheologică din lume ... 17
Nefilimii ... 22
Unde ar putea fi găsit stâlpul supravieţuitor al lui Josephus? ... 28

Capitolul 2 - „Setiţi'' în Egipt? ... 36

Capitolul 3 - Enoh şi Hermes ... 50
Urmărind mitul ... 59
Tableta de smarald ... 65

Capitolul 4 - Apariţia unui sentiment al pierderii ... 68
Cei căzuţi ... 78
Gnosticii: întoarcerea setiţilor ... 81

Capitolul 5 - Cât de veche este teologia antică? ... 94

Capitolul 6 - O istorie concisă a religiei ... 106

Capitolul 7 - De la apocaliptic la gnoză şi înapoi la religie ... 122

Partea a doua. Filosofia hermetică. Căutarea concordanţei sau reunificarea fragmentelor ... 139

Capitolul 8 - Viziunea unitivă ... 141
Kabbala ... 747
RamonLlull (1232 - circa 1316) ... 149
Alambicul din Florenţa: filosofia hermetică renăscută ... 155

Capitolul 9 - Restaurarea armoniei ... 165
De la Soare la infinit ... 765
Francesco Giorgi: armonia cosmică ... 175
Copernic ... 181
Giordano Bruno (1548 -1600) ... 793

Capitolul 10 - Stâlpii pierduţi ai Francmasoneriei ... 205
Dovezi medievale târzii, referitoare la stâlpii antediluvieni ... 208
Zidărie antediluviană ... 228

Capitolul 11 - Masoneria ezoterică şi misterul „Accepţiei'' ... 234
John Dee şi matematica primară ... 261

Capitolul 12 - întoarcerea lui Enoh ... 269
„Din Egipt am chemat pe Fiul Meu'' ... 276

Capitolul 13 - Isaac Newton ... 290

Capitolul 14 - „O istorie a coruperii sufletului omului'' ... 304
Templul înţelepciunii ... 305
Anticii ştiau deja ... 307
Newton şi „daimon'' ... 377

Capitolul 15 - Pasiunea pentru Antichităţi ... 325
Stukeley şi Blake ... 325
Stukeley, francmasoneria şi Prisca Sapientia ... 338

Capitolul 16 - Blake şi religia originală ... 344
Toate religiile sunt una ... 349

Capitolul 17 - De la Iluminism la Teosofie ... 358
Persistenţa unităţii antediluviene a ştiinţei şi religiei ... 358
Tradiţia ... 367
Saint-Yves d”Alveydre ... 365
Doctrina secretă ... 370
Probleme cu influenţa teosofică ... 383

Capitolul 18 - Scopul religiei, metoda ştiinţei ... 387
Aleister Crowley şi Thelema ... 387
Ştiinţa şi mitologia antediluviană ... 399

Partea a treia. Întoarcerea în paraclis ... 405

Capitolul 19 - înapoi la Unu ... 407
Comuniunea esenţială în sistemele ezoterice ... 474
Religie pentru viitor. ... 427
Capitolul 20 - întoarcerea stâlpului pierdut ... 424

Note ... 429
Bibliografie ... 435

Capitolul 7
De la apocaliptic la gnoză şi înapoi ia religie

Apocaliptic înseamnă „a scoate din ascunzătoare'' sau „a dezvălui un secret'', iar secretul pe care se credea că îl dezvăluie textele apocaliptice se referea la înţelepciunea „timpurilor'', timpuri stabilite de Dumnezeu în ceruri, prin îngerii săi, care guvernau toate lucrurile pe pământ. Dacă cineva putea citi semnele vremurilor, putea să culeagă o speranţă şi o credinţă proaspătă într-un viitor care în loc să pară în întregime negru, aşa cum se întâmpla atât de des, promitea de fapt o venire glorioasă a prezenţei Domnului, o purificare a întregii creaţii, un potop de foc al Duhului Sfânt. Existau toate motivele să speri şi să lupţi pentru ele.
Capitolele 7 şi 12 din cartea profetului Daniel exprimă bine mentalitatea apocaliptică ce a influenţat fără îndoială interpretarea creştină a lucrării lui lisus din primul secol. Temele apocaliptice sunt explicite în Matei 24, Marcu 13, II Tesaloniceni 2 şi în Apocalipsă. Au supravieţuit, de asemenea, o multitudine de apocalipse necanonice, iudaice, creştine şi iudeo-creştine, atribuite pseudoepigraf lui Moise, Adam, Baruch, Avraam şi altor patriarhi. Cartea lui Enoh conţine elemente apocaliptice puternice, care ar fi putut modela în mare măsură activitatea lui lisus şi a celor mai apropiaţi ai săi.
Cartea lui Enoh conţine o explicaţie extrem de originală a modului în care evreii s-au aflat într-un ciclu atât de deprimant de nenorociri istorice. Partea terapeutică a cărţii se referă la faptul că Enoh a ajutat la condamnarea Păzitorilor. Petrecându-şi existenţa pe coridoarele puterii cereşti, după perioada de pe pământ, Enoh este la curent cu planurile secrete ale lui Dumnezeu şi se dovedeşte dispus, dacă i se ordonă de către „Domnul spiritelor'', să le dezvăluie celor care aveau nevoie să ştie. La fel ca llie, care a fost şi el „luat'' la ceruri, Enoh a fost un vestitor. Dacă ar fi fost grec, ar fi fost Hermes, pentru că în Cartea lui Enoh, el transmite proclamaţia lui Dumnezeu împotriva Păzitorilor către conducătorul lor, Azazel, acuzat că a pângărit lumea cu spirite rele.
Avem tendinţa de a ne gândi la scenariile apocaliptice ca fiind înfricoşătoare şi extreme, dar pentru evreii disperaţi să se elibereze de tot ceea ce considerau că le pângăreşte credinţa, apocalipticul exprima speranţă. Urma să se arate că judecătorul întregului pământ face ceea ce este corect. Existau, desigur, oameni pentru care simplul optimism era inadecvat, aceştia preferând să se delecteze cu amintirile despre luda „Ciocanul'' care îi înfrunta pe greci şi învingea.