CAPITOLUL 4
CINE AU FOST ESENIENII? Înainte de a începe aceste sesiuni, dacă cineva m-ar fi întrebat despre informaţii legate de esenieni şi Qumran, i-aş fi spus că nu ştiu aproape nimic. Nici măcar nu eram sigură cum să pronunţ numele lor. Esenienii pentru mine erau un grup misterios, acoperit de taine. Am presupus, aşa cum au făcut şi alţii, că erau un grup religios, asemănător călugărilor, trăind în izolare, într-un mediu si¬milar unei mănăstiri. Asta auzisem.
A existat, de asemenea, un zvon sau o legendă că lisus ar fi putut să studieze cu ei sau cel puţin sa-i fi vizitat. Dar această idee suna ca toate celelalte legende despre el. Legende conform cărora ar fi vizitat alte părţi ale lumii în timpul „anilor pierduţi''. Când am discutat cu grupuri interesate de metafizică, am primit aceeaşi reacţie. Numele par, într-un fel, vag, familiare, dar puţini pot furniza informaţii despre ei. Nici măcar nu ştiam să îţi spun unde se afla Qumran. Harriet a recunoscut că nu ştia mai mult decât ştiam eu despre acest grup.
Îmi amintesc entuziasmul din anii ”50, când descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă a izbucnit în peisaj. Erau cumva legate de esenieni şi Qumran. Mă întrebam uneori ce s-a întâmplat cu manuscrisele descoperite. După prima furtună de entuziasm, păreau să dispară, cu siguranţă, ca şi cum ar fi fost împinşi înapoi în peşterile din care au apărut. Părea un păcat, pentru că se spunea că sunt o versiune timpurie a Bibliei noastre.
Brad Steiger, autor renumit şi expert în studiile privind reîncarnarea, sugerează că, regresioniştii care lucrează la verificări ar trebui să amâne orice cercetare până când au terminat lucrul cu subiectul sau perioada de timp. El spune că o teorie este că prin hipnoză, conştientizarea subiectului este foarte crescută. Există întotdeauna posibilitatea, indiferent cât de mică, că ar putea prelua informaţii din mintea oricui participă, prin telepatie sau ESP. Am crezut că acesta este un sfat bun şi că ar asigura mai bine validitatea materialului. Deci, cu excepţia cercetării hărţilor pentru a localiza Qumran, mi-am aşteptat rândul. După trei luni de lucru în acest sens, am crezut că avem suficiente informaţii pentru a putea începe, în sfârşit, cercetarea istorică în siguranţă.
Aveam să descopăr că şi astăzi, la peste treizeci de ani de la săpăturile ruinelor de la Qumran, esenienii rămân un grup misterios şi secretos. Am fost dezamăgită să constat că unele cărţi erau, în mare, parte repetări unele ale celorlalte. Toate, cu excepţia uneia, au fost scrise la începutul anilor ”50. Fiecare descria descoperirile sulurilor şi săpăturile ulterioare de la Qumran. Fiecare discuta traducerile unor suluri care fuseseră găsite intacte. Toate ajungeau la aceleaşi concluzii despre cine sau ce era comunitatea respectivă. Autorii se referau unul la celălalt ca experţi în domeniu. Puteam la fel de bine să citesc o singură carte. Mă întrebam de ce, după toate rapoartele strălucitoare despre „cea mai mare descoperire din istoria omenirii'', nu existau cărţi ulterioare scrise despre traduceri suplimentare ale sulurilor. Era ca şi cum o uşă fusese deschisă şi apoi s-ar fi închis brusc. |
Adevăr Divin
