Poate cea mai uimitoare trăsătură a ficatului este capacitatea lui de a se regenera. Chiar dacă îndepărtăm două treimi din el, ficatul va reveni la dimensiunea iniţială în doar cîteva săptămîni. „Nu-i prea frumos. Arată cam uzat şi grosolan în comparaţie cu ficatul originar, dar funcţionează acceptabil. Procesul de regenerare e încă un mister. Nu avem idee cum de ştie ficatul să revină exact la mărimea potrivită, oprindu-se apoi din crescut, dar pentru unii dintre noi e un noroc că se întîmplă astfel'', mi-a spus profesorul Hans Clevers, genetician olandez. Însă ficatul nu are o capacitate infinită de regenerare. Poate fi afectat de peste 100 de boli, multe dintre ele grave. Cei mai mulţi dintre noi cred că afecţiunile ficatului sînt cauzate de consumul excesiv de alcool, dar în realitate alcoolul este implicat în doar o treime dintre bolile hepatice cronice. Majoritatea oamenilor n-au auzit niciodată de boala ficatului gras non-alcoolic (NAFLD), o afecţiune mai frecventă decît ciroza şi despre care se ştiu însă mult mai puţine. De exemplu, deşi majoritatea celor bolnavi sînt supraponderali sau obezi, destui dintre cei afectaţi sînt slabi şi se simt bine. Nimeni nu ştie de ce. Se pare că o treime dintre oameni au NAFLD într-o fază incipientă, dar, din fericire, la ei boala nu evoluează mai mult. În schimb, în cazul cîtorva ghinionişti, NAFLD va duce în cele din urmă la insuficienţă hepatică sau la alte boli grave. Rămîne un mister şi motivul pentru care unele persoane sînt afectate sever, iar altele nu. Partea cea mai descurajantă este poate aceea că victimele nu au de obicei nici un fel de simptome pînă cînd deja e prea tîrziu. Şi mai îngrijorător este că au început să apară cazuri de NAFLD la copii, ceea ce nu s-a mai văzut pînă de curînd. Conform estimărilor, 10,7% dintre copiii şi adolescenţii din Statele Unite (şi 7,6% pe plan mondial) suferă de boala ficatului gras.
Un alt risc de care mulţi oameni nu sînt pe deplin conştienţi este hepatita C. Conform Centrului pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor din SUA (CDC - Centers for Disease Control and Prevention), cam una din 30 de persoane din America născute între 1945 şi 1965 (în total două milioane de oameni) suferă de hepatită C fără să ştie. Cei născuţi în perioada respectivă sînt mai predispuşi la această boală în mare parte din cauza transfuziilor cu sînge contaminat şi a folosirii în comun a acelor de către consumatorii de droguri. Timp de cel puţin 40 de ani, hepatita C distruge treptat ficatul victimei, care nu ştie ce se întîmplă. Conform estimărilor CDC, dacă ar putea fi identificate şi tratate toate aceste persoane, numai în America ar fi salvate 120.000 de vieţi. Multă vreme, ficatul a fost considerat sediul curajului. De asemenea, era văzut drept sursa a două dintre cele patru „umori'' (bila neagră şi bila galbenă), care provocau starea de melancolie, respectiv de mînie, motiv pentru care era considerat responsabil pentru stările de tristeţe şi de furie. (Celelalte două umori erau sîngele şi flegma.) Se credea că umorile sînt nişte fluide care cir-culă prin corp şi asigură echilibrul acestuia. Timp de 2.000 de ani, prin existenţa lor au fost explicate starea de sănătate, înfăţişarea, gusturile şi dispoziţiile oamenilor - adică totul. Umorile n-au nici o legătură cu umorul. Termenul provine din cuvîntul latin humor, care înseamnă „lichid'' sau „umiditate''. În apropiere de ficat sînt înghesuite alte două organe, pancreasul şi splina; acestea sînt deseori asociate deoarece se află alături şi au dimensiuni similare, dar în realitate nu prea seamănă. Pan¬creasul este o glandă, spre deosebire de splină, şi este esenţial pentru viaţă, pe cînd de splină ne putem lipsi. Ascuns în spatele stomacului, în partea superioară a abdomenului, şi avînd aspect gelatinos, pancreasul are circa 15 centimetri lungime şi este de forma unei banane. Pe lîngă insulina, secretă hormonul numit glucagon, implicat şi el în reglarea glicemiei, precum şi enzimele digestive tripsină, lipază şi amilază, care contribuie la descompunerea colesterolului şi a grăsimilor. În fiecare zi, pancreasul produce peste un litru de suc pancreatic, o cantitate destul de incredibilă pentru un organ de dimensiunea lui. Splina are aproximativ mărimea unui pumn, cîntăreşte în jur de 220 de grame şi este situată în partea stîngă a corpului, sub coaste. Are sarcini importante, întrucît monitorizează starea globulelor roşii care circulă prin corp şi trimite globulele albe să lupte împotriva infecţiilor. În plus, ajută sistemul imunitar şi joacă rolul unui rezervor de sînge, pentru a permite mai buna irigare a muşchilor, în cazul unei nevoi urgente. |
Adevăr Divin
