Formarea memoriei: felul în care elevii se păcălesc
închipuindu-și că învaţă
Katina începe să plângă când se uită la nota primită.
Deja ştii de ce mai are puţin şi-i dau lacrimile: de-abia a trecut examenul.
„Nu ştiu de ce mi se şterge orice informaţie când trebuie să susţin un test.
Înţeleg totul când sunt în clasă sau acasă. Doar că atunci când văd foaia, mă
blochez. Cred că am anxietate de test. Sau poate că nu mă pricep la matematică.
Mama spune că sunt ca ea: stau prost la matematică“, afirmă Katina.Judecând
după toate aparenţele, Katina este o elevă bună. Evident, testele au exclus
provocări precum cititul sau tulburări care au legătură cu matematica. Și
Katina face tot posibilul să se concentreze la ceea ce se predă. Duce la bun
sfârşit tema, chiar dacă nu întotdeauna destul de bine. De asemenea, realizează
proiecte de lucru manual nemaipomenite şi are mulţi prieteni. Cu alte cuvinte,
este creativă şi genul de persoană în preajma cărora elevilor le place să
fie. Nu doar Katina are bătăi de cap cu matematica1, Ben are aceeaşi problemă.
Și Federico are probleme cu scrisul, Jared cu limba spaniolă, iar Alex cu
înţelegerea tabelului periodic. De fapt, poate deja o treime din clasa ta se
confruntă cu o mentalitate de tipul „Eu nu pot“, când la o materie, când la alta. Îţi
faci griji, pentru că atunci când vine vorba despre testele naţionale, Katina
şi alţi colegi ca ea din clasă vor trage în jos media generală pe şcoală. Atât
media generală a şcolii, cât şi moralul tuturor din şcoală vor fi pe o pantă
descendentă, precum şi moralul tău. Ce se întâmplă? Îi poţi ajuta pe Katina,
pe Jared şi pe ceilalţi să-şi îmbunătăţească abilitatea de a învăţa cu succes
la materiile la care aparent stau prost? Învăţarea creează conexiuni în memoria
de lungă durată Pentru a înţelege mai bine, să facem un pas înapoi şi să aruncăm
o privire la piatra de temelie a creierului – celula biologică numită neuron.
Fiecare om are aproape 86 de miliarde de neuroni. Sunt o mulţime de neuroni
pentru toţi – chiar şi cei mai dificili elevi au o mulţime de neuroni! De
fiecare dată când tu sau elevii tăi învăţaţi un lucru nou, un concept sau o
procedură, se creează noi conexiuni între mici perechi de neuroni.Dacă te uiţi
la părţile principale ale neuronului, acestea sunt simple. Au picioare, care
se numesc dendrite. Picioarele au o mulţime de ţepi, aproape ca aceia ai unui
cactus (teoretic, aceştia poartă denumi-rea de prelungiri dendritice). Și au un
braţ care se numeşte axon. Când elevii îşi îndreaptă atenţia asupra
învăţatului, începeprocesul de realizare a noilor conexiuni între neuroni.
Aceste conexiuni încep să se formeze fie că elevii stau în faţa ta, în clasă,
citesc o carte acasă sau încearcă prima lor aruncare la baschet, fie că
descifrează dedesubturile unui nou joc pe computer. Cu alte cuvinte, îşi
încurajează axonii (braţele neuronale) să se întindă şi aproape să atingă
prelungirile dendritice. Odată ce un neuron implicat în procesul de învăţare ajunge
suficient de aproape de un neuron învecinat, un semnal ţâşneşte de-a lungul
breşei înguste (numită sinapsă) dintre cei doi neuroni. În timp ce trece de la
un neuron la altul, acel semnal reprezintă gândurile noastre: baza procesului
de învăţare.
|
Adevăr Divin
