Am asistat într-o zi la o dezbatere publică
despre pace. Mai multe personalități foarte competente, instruite, inteligente,
simpatice, amuzante chiar, au luat cuvântul. Datorită lor am aflat că pacea
este starea cea mai de dorit pentru întreaga omenire, în timp ce războiul este
cel mai mare rău. Am fost într-adevăr încântat, mi-am spus: «Dat fiind că lumea
a înțeles, în sfârșit, binefacerile păcii, este evident că omenirea va fi
salvată!»
Dar voiam totuși să aud în ce fel avea să fie
instaurată pacea. Mai mulți vorbitori au expus proiecte. Unul a propus să se
creeze o poliție mondială care să împiedice țările să se bată între ele.
Iată o idee minunată, dar cum s-o pui în
aplicare? Acest proiect m-a dus cu gândul la fabula lui La Fontaine în care
șoarecii țineau sfat pentru a găsi mijlocul de a se apăra de pisică. După multe
discuții, cel mai vârstnic dintre șoareci veni cu următoarea soluție: trebuia –
spunea el – să i se agațe pisicii un clopoțel în jurul gâtului; astfel, de
departe, ea ar putea fi auzită venind. Această soluție minunată a fost primită
cu aplauze. Din păcate, n-au izbutit niciodată să găsească șoarecele
suficient de îndrăzneț ca să se ducă să lege
clopoțelul în jurul gâtului pisicii! Cu acest proiect al unei poliții mondiale
este exact la fel. Unde să găsești o forță internațională suficient de cinstită
și de imparțială pentru a îndeplini această funcție și apoi, cum s-o impui
tuturor națiunilor?
Un alt vorbitor a venit să explice că pacea nu
va fi obținută decât prin federalism și s-a lansat în tot felul de teorii din
care nimeni n-a înțeles mai nimic. Un al treilea a luat cuvântul pentru a acuza
statul că abuzează de putere și că îi transformă pe cetățeni în sclavi În
sfârșit, după ce am ascultat mulți alți vorbitori, am fost obligat să
concluzionez că pacea nu va putea veni chiar așa de repede, fiindcă nimeni nu o
înțelege și nici nu știe cu adevărat ce este.
Doar un punct de vedere inițiatic poate face
lumină în această problemă, căci pentru a realiza pacea, trebuie să ai o
cunoaștere profundă a ființei umane. Veți spune: «Oh, ființa umană, păi, o
cunoaștem!» Nu. Structura sa psihică încă nu e cunoscută, cu diferitele ei
corpuri subtile, care au fiecare nevoi bine determinate, aspirații de
satisfăcut.¹ Și, mai ales, nu este cunoscută ființa umană așa cum am
prezentat-o noi, cu cele două naturi – eul inferior și Eul superior,
personalitatea și individualitatea ² Ei bine, atât timp cât cei care vor pacea
nu au această cunoaștere, orice ar face, niciodată pacea nu va veni în lume.
Deocamdată vedem mai ales oameni care se acuză
reciproc cu înverșunare că sunt factori de război. Așa își închipuie ei că
lucrează în favoarea păcii. Pentru unii, de vină sunt bogații; pentru ceilalți
– intelectualii, oamenii politici sau savanții.
Credincioșii îi acuză pe cei care nu aparțin
religiei lor că sunt niște eretici care duc omenirea la pieire, iar
necredincioșii îi acuză pe credincioși de fanatism Observați și veți vedea:
fiecare crede că poate instaura pacea în lume suprimând ceva exterior lui –
lucruri sau oameni.
Și tocmai aici greșesc ei. Chiar dacă suprimi
armata și tunurile, a doua zi oamenii vor fi inventat alte mijloace de a se
ucide între ei. Pacea e o stare interioară și nu o vei putea obține niciodată
suprimând ceva, indiferent ce, în exterior. În tine însuți trebuie să suprimi
mai întâi cauzele războiului. |