Ce ne spune acest lucru?
Ne spune că noi toți suntem absolut
responsabili pentru toate experiențele noastre! Noi suntem autorii, actorii,
regizorii și producătorii de la A la Z. Ne spune că nu există victimă sau
călău, nici dumnezeu, nici diavol, nici salvator și că nimic nu este personal.
Că nimic din acest univers pe care îl percepem, că nimic din percepțiile și
iluziile noastre de optică sau de perspectivă nu este nelalocul lui; că tot
ceea ce se prezintă sau se reprezintă simțurilor noastre și pe care noi îl
interpretăm este de fapt perfect așa cum este! Perfect.
Și, bineînțeles, mai presus de orice, că totul, absolut totul, se joacă numai
în această conștiință care suntem noi, așa cum apare un film pe ecran sau, mai
degrabă, ca o sală de cinema multidimensională și senzorială.
Pentru uimirea și bucuria noastră cea mai pură...
Pentru a folosi o expresie veche, a te trezi înseamnă a te cunoaște pe tine
însuți, a „cunoaște universul și zeii''. Înseamnă a realiza că tu ești cel
ce dă naștere oricărei manifestări, inclusiv acelei mici părți de istorie umană
cu care te-ai identificat și pe care fiecare o numește „eu''.
Tu, ceea ce ești cu adevărat, ești mai mare decât totalitatea tuturor
aspectelor manifestării, decât tot ceea ce a fost și tot ceea ce va fi
vreodată. Matrice atemporală și eternă. În termeni creștini, ești imaculata
concepție a ființei și, în același timp, copilul ei divin manifestat. Asta este
dansul imanentului și al impermanentului, al non-manifestatului și al
manifestatului. Undă și particulă...
Trezirea este o inversare a valorii.
Înainte de trezire, valoarea este investită
exclusiv în personaj și în povestea sa; povestea „eului''. După trezire și
eventuala integrare, valoarea se deplasează și își regăsește la centrul său
natural - ființa conștiință - fără istorie sau identitate, dar nu fără
plăcere... dimpotrivă!
Percepția lumii și a sinelui nu mai este mascată de poveștile care se derulează
și nici obliterată de vălul opiniilor personale, proprii sau ale celorlalți.
Nimic nu mai este luat drept sigur sau crezut, totul este acceptat ca o
poveste, o poveste a faptelor, o poveste frumoasă și extravagantă de care
suntem conștienți și față de care suntem „cunoscători''... Ni se oferă
astfel, o capacitate cu totul diferită de apreciere și relaționare...
Cum are loc această faimoasă trezire?
Unii oameni se trezesc fără să își dea seama,
fără a avea măcar noțiunea acestui lucru, cu inocență și bucurie...
Alții după o lungă asceză alături de un maestru, iar alții în urma unei crize
psihologice majore sau a unei suferințe profunde, a unui accident grav, sau
chiar în timpul detenției!... Nimic nu este exclus; toate căile sunt calea...
Se pare că în majoritatea cazurilor, dar nu exclusiv, candidații sau laureații
acestei treziri sunt indivizi hotărâți. Nu contează care este obiectul sau
originea acestei tenacități.
Motorul sau numitorul comun este voința de a fi cât mai adevărat, cât mai
autentic în sine și cu sine, iar apoi voința aproape întotdeauna irațională de
a merge până la capăt...
La acest capăt improbabil, când nu mai rămâne nimic din poveștile noastre, când
toate credințele noastre au fost risipite, are loc realizarea. |