Aceste versuri nu fac decât să confirme afirmaţia lui Herodot, cum că geţii închinau cântece de jale la naştere şi cântece de bucurie la moarte. Dar poporul român nu trebuie să afle că întâlnim această baladă din Carpaţi până la populaţia ainu, din nordul Japoniei, nici că există peste o mie de variante ale baladei. De fapt, într-o bibliotecă sunt foarte greu de găsit alte variante; dar această baladă se înşiră ca firul Ariadnei, demonstrând migraţia popoarelor născute pe aceste pământuri către Extremul Orient. 7. ŢARA NOASTRĂ În capitolul 2 din Biblie găsim următoarele fraze, pe care le reiau până vor pricepe toţi: „10. Şi din Eden ieşea un râu, care uda raiul, Iar acolo se împărţea în patru braţe 11. Numele unuia era Fison: acesta înconjoară toată ţara Havila, în care se află aur. 12. Aurul din ţara aceea este bun; tot acolo se găseşte bdeliu şi piatra onix.'' Aflăm numele primei ţări menţionate în această sfântă carte, şi anume ţara Havila, înconjurată de râul Fison (sau Phison, în alte ediţii), care izvorăşte din grădina Edenului. Având în vedere că primele obiecte de aur descoperite în lume au origine carpatică şi că râul Fison nu este altul decât Dunărea, rezultă că ţara Havila (Valahă) nu este alta decât România de azi. Exploatarea aurului şi argintului reprezintă o ocupaţie de milenii a ţăranilor români. Peste jumătate din aurul mondial este din România. Ulterior, odată cu ocuparea Peninsulei Iberice de către primele valuri de ciobani plecaţi în transhumanţă, s-au mai descoperit zăcăminte de aur mult mai modeste, pentru exploatarea cărora s-a recurs la procedeul denumit „ruina monti'', adică dărâmarea munţilor. Menţionez acest lucru, pentru că romanii nu aveau de unde să aducă specialişti în exploatarea aurului decât din Iberia, care, la origine, erau tot geţi şi care aveau tradiţie în exploatarea aurului. Ce ciudată simbioză între grădina Edenului şi ţara aurului! Parcă ne aduce aminte de balada „Mioriţa'': „Pe-un picior de plai/Pe-o gură de rai”. Afirmaţiile lui Platon, preluate de la înţeleptul Solomon, cum locuitorii Atlantidei aveau la discreţie aur şi argint, conduc la concluzia logică, conform căreia această ţară se află tocmai în Ardealul românesc. Nu mai vorbim despre bdeliu, care este o răşină, şi onix, un calcit alb-roşu, ce rezultă în urma exploatării miniere. Discreditarea continuă a românilor pe toate căile are ca scop ascunderea jafului organizat al oligarhiilor mondiale asupra noastră, jaf accentuat şi prin lovitura de stat din 1989, când marile puteri, împreună cu agenţii lor disimulaţi din timp în structurile statului, au acaparat restul de bogăţii. Cei care au condus şi conduc România, începând cu decembrie 1989, se fac răspunzători de jaful şi de crimele comise în această perioadă. Din acest motiv, sunt tergiversate anchetele şi, mai degrabă, se pun la cale alte crime. |