Cu aceste trei elemente - ignoranţa, o activitate oarecare motivată de ea şi conştiinţa căreia îi este insuflată o potenţialitate karmică - iau naştere numele şi forma unei vieţi noi. Prin urmare, a patra ramură a generării dependente este reprezentată de nume şi formă. Forma se referă la agregatul formei, în timp ce numele se referă la celelalte patru agregate mentale - sentimente, discernământ, factori compoziţionali și conştiinţe. În relaţie de dependenţă cu generarea interdependentă a numelui şi formei, se formează cele şase sfere ale simţurilor. puterile simţului văzului, auzului şi ale celorlalte. Apoi, pornind de la acestea, se formează contactul - care diferenţiază obiectele ca fiind atrăgătoare, neatrăgătoare sau neutre - ca urmare a apropierii dintre puterile simţurilor, conştiinţă şi obiectele respective. Aceasta este cea de-a şasea ramură a generării dependente. Graţie faptului că am dezvoltat capacitatea de a avea contact - prin care clasificăm obiectele ca fiind atrăgătoare, neatrăgătoare sau neutre, ca urmare a alăturării dintre puterea simţurilor, a conştiinţei şi a obiectelor respective - apar sentimentele de plăcere, durere şi sentimentele neutre. Pe baza acestor sentimente se dezvoltă ataşamentul faţă de plăcere şi de dorinţa de a fugi de suferinţă. Aceasta este cea de-a opta ramură. În baza ataşamentului faţă de cele patru tipuri de obiecte, o persoană începe să dorească să le stăpânească, producându-se astfel patru moduri de a deţine obiecte: 1. Prin dorinţa de a stăpâni obiecte îndreptată asupra formelor vizibile, sunetelor, mirosurilor, gusturilor şi asupra obiectelor tangibile;
2. Prin ataşamentul faţă de perspectivele distructive (cu excepţia falsei perspective că entitatea tranzitorie a eului şi caracteristica unui obiect de a fi „al meu'' există în mod inerent);
3. Prin adoptarea unei etici şi a unui mod de comportament greşit pornit din ataşamentul faţă de un sistem etic eronat sau un model de comportament considerate supreme;
4. Prin dorinţa de a crea [senzaţia] de eu, apărută din ataşamentul puternic faţă de falsa perspectivă că entitatea tranzitorie a eului şi caracteristica unui obiect de a fi „al meu'' există în mod inerent. Aşadar, prin condiţia ataşamentului, omul ajunge să stăpânească lucrurile şi prin oricare dintre modalităţile de stăpânire a obiectelor enumerate mai sus este hrănită potenţialitatea stabilită în conştiinţa cauzală prin intermediul unei acţiuni. Astfel, acea karma este potenţată în asemenea măsură, încât poate proiecta viaţa viitoare. Această karma complet potenţată este cea de-a zecea ramură a generării dependente, care poartă numele de existenţă. Aceasta este o situaţie de numire a cauzei - karma complet potenţată - cu denumirea efectului pe care îl are, adică existenţa vieţii viitoare. Astfel, stăpânirea obiectelor hrăneşte sau sporeşte karma care poate determina viaţa următoare. Apoi, după moarte, este generată o stare intermediară între două vieţi, urmată de naştere sau concepţie, care reprezintă cea de-a unsprezecea ramură a generării dependente. Condiţia naşterii atrage după sine generarea interdependentă a îmbătrânirii şi a morţii. Nagarjuna spune în Tratat despre Calea de mijloc. Astfel sunt generate cele ce sunt Doar agregate ale suferinţei. Ramurile de pe urmă, dintre acestea 12, pot fi oprite din a fi generate numai prin oprirea celor dintâi; aşadar, dacă vrei să opreşti suferinţa cauzată de îmbătrânire şi moarte, trebuie să opreşti ignoranţa. | 
Adevăr Divin
