Spre deosebire de universul din poveştile umane, în lumea naturală nu există răufăcători sau eroi - toţi avem un loc special şi sacru în reţeaua vieţii. Când ne gândim la energia rechinului, ne gândim la concentrare stăruitoare, la o gamă extinsă de experienţe senzoriale, la graţie şi la stăpânirea Apei - elementul legat de emoţie pe Roata Medicinei. O parte a fricii noastre de rechini poate fi determinată şi de acest aspect al conectării rechinilor cu elementul Apă. Lumea noastră emoţională poate fi resimţită ca fiind o lume „dincolo de suprafaţa apei'', o lume plină de pericole pe care nu le putem vedea, o lume dinamizată de curenţi asupra cărora avem prea puţin control. Astfel că familiarizarea cu „medicina rechinilor'' ne armonizează cu marea forţă oceanică a propriei noastre vieţi emoţionale. Dacă ne petrecem timpul doar alunecând pe suprafaţa apei, tot ce facem este să ne vulnerabilizăm în faţa atacurilor emoţionale subtile. Emoţiile îngropate de prea mult timp sau neprocesate ne pot împinge cu forţa unei torpile să ieşim din zona noastră de confort şi pot să producă daune grave. Dar, dacă ne scufundăm mai adânc în aceste ape şi ne confruntăm, cu o inimă deschisă şi curajoasă, cu ce se întâmplă pe bune în interiorul nostru, atunci putem învăţa să ne simţim confortabili în prezenţa propriilor emoţii aşa cum se simte şi un rechin în adâncul apelor. De multă vreme culturile insulare indigene au onorat rechinii pentru puterea şi ferocitatea lor, care nu sunt îndreptate aproape niciodată spre uciderea şi devorarea fiinţelor umane. De fapt, noi suntem mult mai periculoşi pentru rechini decât sunt ei pentru noi. Acesta este un alt mod prin care rechinii ne pot învăţa câte ceva despre emoţii. Sentimentele intense, cum ar fi durerea sau furia, sunt resimţite uneori drept periculoase, chiar ameninţătoare la adresa vieţii, până când realizăm că putem să ne simţim în siguranţă trăind orice fel de emoţie dacă o lăsăm să curgă prin noi, fără a acţiona în niciun fel asupra ei. Frica de propriile sentimente, la fel ca frica de rechini, e prea puţin legată de o ameninţare propriu-zisă la adresa vieţii. Rechinii sunt cunoscuţi pentru graţia şi viteza lor, străbătând apele cu o viteză medie de aproximativ 8 km/h. Unii rechini, inclusiv emblematicul rechin supranumit Marele Alb, apelează la sprinturi şocant de rapide pentru a evita pericolul sau atunci când se năpustesc asupra unei prăzi. Puteţi să apelaţi la spiritul Rechinului atunci când vă scade energia, ca să vă ajute să acumulaţi zvâcul de energie creativă care vă va conduce la linia de sosire. Rechinii au simţuri care se extind dincolo de văz, auz, miros, gust şi atingere, ceea ce le permite să simtă câmpurile electrice, schimbările de presiune şi chiar şi cele mai mici mişcări din apă. Unii rechini sunt nevoiţi să înoate continuu, fără odihnă, ca să poată pompa apă oxigenată prin branhiile lor, iar majoritatea rechinilor nu pot înota înapoi din cauza formei pe care o au înotătoarele lor pectorale. Detaliul acesta poartă în el o învăţătură metaforică folositoare: adesea rămânem blocaţi în trecut, ruminând legat de regrete şi răni din trecut într-un mod care ne poate opri din a progresa către următoarea noastră etapă de viaţă. Când se întâmplă acest lucru, învăţăturile Rechinului ne pot ajuta să înaintăm, să înaintăm mereu înspre ape în care nu am mai înotat şi spre mări mai blânde. Întrebări de contemplat
• Aţi permis unei anumite probleme sau situaţii să vă ţină pe loc? Vă puteţi pune în pielea unui rechin, permiţând simţurilor voastre ascuţite să va ajute să înaintaţi cu intenţie şi scop? |
Adevăr Divin
