Art-terapie pentru copilul interior
Manualul de față ne arată cum reconectarea la copilul interior, cea
mai valoroasă parte a personalității noastre adulte, reprezintă o
modalitate unică de a ne cunoaște mai bine și de a ne redescoperi sinele
autentic. |
44.00 33.00 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Purtăm cu toții în noi un copil interior și, până la ultima suflare, trăim alături de el. Împăcați sau nu… de noi depinde. Un copil care poate să aibă diferite fațete, în funcție de dezvoltarea și experiența de viață a fiecăruia: rănit, trist, jucăuș, ba chiar cu toate aceste înfățișări simultan. Știm însă cu siguranță că atunci când reacționăm într-un mod exagerat sau disproporționat la anumite situații, cel mai adesea se manifestă copilul interior sau, mai precis, o latură a lui. |
Cuprins:
Capitolul 1. Copilul interior, aflat la baza vieții noastre de adulți Copilul interior, cel mai adesea un copil sufocat… dar un copil întotdeauna prezent Capitolul 2. Reconectarea la copilul interior prin intermediul creativității și al procesului creativ Însoțirea terapeutică pentru vindecarea copilului interior Capitolul 3. Renunță la control pentru a intra în contact cu copilul tău interior Renunț la control ca să fiu cine sunt Capitolul 4. Întâlnirea copilului tău interior și reconectarea cu el Oameni și copii interiori Capitolul 5. Exprimarea, elaborarea și înțelegerea emoțiilor negative ale copilului tău interior Emoțiile sunt însăși viața! Capitolul 6. Îngrijirea rănilor copilului tău interior pentru a-l vindeca Rănile emoționale ale copilăriei Capitolul 7. Exprimarea copilului tău interior spontan și creativ Copilul și sinele autentic Capitolul 8. Trezirea copilului divin din tine Arhetipul jungian al copilului etern |
Fragment:
Reconectarea la copilul tău interior prin jocul creaţiei – un proces progresiv Imaginaţia, care se află la originea creativităţii, reprezintă baza metodologiei de reconectare la copilul tău interior, de dialogare cu el şi de vindecare a lui. Fără imaginaţie, creativitatea nu este posibilă. Prin exprimarea creativităţii te poţi reconecta la partea ta copilărească pentru că, atunci când erai copil, imediat ce ai fost înţărcat şi „separat'' de mama ta, te-ai jucat (cu „pluşul'', apoi cu jucării, creioane, plastilină...) şi ai creat inventând medii, situaţii, personaje... Pentru a te reconecta la copilul tău interior, este deci fundamental să dai frâu liber imaginaţiei, după principiul imaginaţiei active preconizat de Carl Gustav Jung, acela de a „lăsa să se materializeze şi a lăsa să se întâmple'' emoţiile, percepţiile şi senzaţiile pe care ţi le inspiră amintirile din copilărie. Reconectându-te la aceste amintiri, îţi laşi într-o primă fază mintea invadată de toate imaginile cu tine copil, iar apoi le fixezi desenând, pictând sau modelând. Imaginaţia reprezintă materialul indispensabil creativităţii, care este ea însăşi o formă de limbaj, pentru că „reconfigurează'' imagini interne care vor prinde contur în lumea exterioară în timpul actului de creaţie. Asemenea unui proces de centrifugare, creativitatea permite detaşarea unor reprezentări interne care, după transformare, vor fi „expulzate'' afară şi vor permite astfel comunicarea. Donald Woods Winnicott, care considera creativitatea un proces tranziţional, defineşte procesul creativ ca fiind capacitatea de creaţie a unor legături între viaţa interioară şi lumea exterioară. În general, exprimarea creativităţii şi procesul de creaţie deschid un spaţiu de exprimare pentru eliberarea imediată a unor pulsiuni susceptibile de a fi refulate şi, în acest sens, opera creată este un răspuns la o frustrare originară a pulsiunilor. Este ceea ce căutăm atunci când încercăm să ne reconectăm la copilul interior rănit. În acest sens, este fundamental să laşi imaginaţia să se exprime în legătură cu trăirile tale infantile, în scopul de a permite copilului tău interior să se arate sub diferite forme, în diferite posturi, situaţii şi medii... Pentru a stimula imaginarul şi imaginaţia în legătură cu copilăria ta, este interesant mai întâi să alegi poze cu tine la diferite vârste sau în diferite etape ale copilăriei tale. Apoi, obiectivul este să le observi, unele după altele, timp de câteva minute, după care să te laşi străbătut de afectele - emoţii, sentimente, stări de spirit - care pot să apară şi pe care le poţi simţi. Aşa cum vei vedea în continuare, este foarte interesant să foloseşti ca suport fotografii care trimit la perioade în care ai trăit conflicte, în care ai fost rănit, pentru a putea resimţi mai bine aceste afecte şi pentru a putea să le elaborezi, să le dai o formă prin desen, pictură, modelaj, prin cuvinte... Fotografiile din copilăria ta pot, de asemenea, să favorizeze un proces de distanţare, care, în mod paradoxal, va favoriza o apropiere de copilul tău interior. Nu în ultimul rând, prin in¬termediul imaginilor cu tine copil fiind la care fac trimitere, aceste fotografii pot să îţi permită să îţi înţelegi mai bine imaginea de adult. Câteva reguli aplicabile în şedinţele de art-terapie • Indiferent de medierea artistică, obiectul creat nu este un scop în sine şi nici nu este finalitatea actului terapeutic. Obiectivul nu este deci acela de a produce ceva „frumos'' sau de a realiza o mare operă. |