Sfânta Muceniță Cecilia este protectoarea muzicii și muzicienilor, în special a celor bisericești. Ea este cinstită în calendarul ortodox în data de 22 noiembrie. Sfânta Cecilia se naște în anul 180 d. Hr., la Roma, la începutul secolului al III-lea, trăiește la Roma și moare pe 22 noiembrie, la Roma, Imperiul Roman. Este venerată ca martiră creștină din Roma. Pe locul casei ei, conform tradiției, a fost construită biserica Santa Cecilia in Trastevere, unul din cele mai vechi locașuri creștine. Sfânta Cecilia este patroana muzicienilor. Se trăgea dintr-o familie de neam bun, însă păgân. Avea mare credință în Dumnezeul cel Adevărat și era foarte milostivă. Înseta după desfătarea cea veșnică a Mirelui Ceresc, trăind feciorelnic întru nădejdea Venirii Lui. Făcând jurământul fecioarei înaintea lui Dumnezeu, Sfânta Muceniță Cecilia a îmbrăcat pe dedesubtul hainelor strălucite, la care o obliga rangul, cămașa aspră, semnul nevoințelor. Atunci când părinții ei au căsătorit-o forțat cu păgânul Valerian, aceasta i-a dezvăluit soțului ei o taină: un sfânt înger îi păzea fecioria, iar dacă s-ar curăța prin Botez, ar putea să-l vadă negreșit. Valerian a primit și s-a botezat în ascuns, de către Episcopul Romei Urban, de teama prigoanei. Întorcându-se în căminul conjugal, a găsit-o pe Sfânta Muceniță Cecilia rugându-se alături de un sfânt și luminos înger, care i-a și încununat cu cunună de slavă, îndemnându-i să trăiască întru feciorie și bucurie. Valerian i-a cerut îngerului să-i fie dăruită și fratelui său, Tiburtius, luminarea, lucru care s-a și întâmplat nu după multă vreme. Cei trei sfinți, trăind într-o vreme de persecuție, aveau grija de a-i îngropa pe martirii creștini, lucru pentru care cei doi frați, Valerian și Tiburtius, au fost denunțați prefectului orașului, arestați și condamnați la moarte prin tăierea capului. Călăul Maximus a văzut, în momentul uciderii celor doi frați, cum Sfinți Îngeri luminoși luau sufletele martirilor și le duceau cu slavă către ceruri, drept pentru care a mărturisit și el credința în Hristos, fiind martirizat pe loc și bucurându-se de aceeași slavă cu Mucenicii, slavă pe care o văzuse și la care râvnise. Rămasă singură și văduvă, Sfânta Muceniță Cecilia a continuat să îngroape mucenici, să facă milostenii săracilor și să răspândească cuvântul lui Dumnezeu. Curând, a fost și ea arestată și chinuită cumplit. Bărbăția, tăria și minunile făcute în timpul martiriului ei au avut ca rezultat întoarcerea la credința în Hristos a patru sute de suflete. Ea a fost apoi adusă la judecată, căci neobosită propovăduia în rândul păgânilor dreapta credință. Fiind întrebată de către judecător care este sursa curajului ei, sfânta a răspuns: ''Conștiința curată și credința neîndoielnică''. Tiranii au pus-o într-un cazan cu apă clocotită, dar pentru că a rămas nevătămată, au hotărât să i se taie capul. Călăul a lovit-o de trei ori în gât cu sabia, fără însă să izbutească să o omoare. Creștinii au găsit-o căzută la pământ într-un lac de sânge. Au adunat sângele ei cu burete și cu pânză. La cuvintele lor de încurajare, ca o mărturie de credință, Cecilia a întins trei degete de la mâna dreaptă și arătătorul de la mâna stângă, exprimând astfel credința în Sfânta Treime, un singur Dumnezeu în trei persoane. Sfânta Cecilia a mai trăit trei zile, grăind cu bună pricepere și întărind pe credincioși în credință lăsând casa ei comunității creștine din Roma. Apoi, rugându-se, încredințându-și sufletul curat Domnului, cu rugăciuni de mulțumire s-a mutat la cele veșnice dându-și duhul în mâinile lui Dumnezeu. Sfânta Muceniță Cecilia a luat cununa muceniciei aproape de anul 230. A fost îngropată cu cinste în catacombele Calixto, unde va fi găsită de către episcopul Pascual I al Romei, în anul 821. Trupul ei a fost găsit nestricat și izvorâtor de bună mireasmă. Acesta, va fi așezat în biserica zidită pe locul fostei ei case, locul unde a și murit. |
Adevăr Divin
