CONVORBIREA CUVIOSULUI GRIGORE CU SUFLETUL SFINTEI TEODORA Nedumerindu-mă eu dupã răposarea Cuvioasei Teodora ce sã se fi fãcut și petrecut cu ea, mã tot supãrau gândurile pentru dânsa, și mereu mã întrebam singur, socotind în sinemi:
„Oare în ce loc se va fi dus? La bine ori la rãu? Oare se va fi mântuit ori se va fi pierdut? și oare ce folos va fi aflat ea din slujba fãcutã cu credincioșie Pãrintelui nostru Vasile...?” Acestea socotindu-le eu mereu, m-am dus la Sfântul și l-am rugat cu multã fierbințealã ca sã-mi spunã ceva despre dânsa și cum a răposat... Sf. Vasile mai întâi a tãcut și nu mi-a dat nici un rãspuns pentru dânsa. Eu, însã întrebându-l neîncetat și supãrându-l cu aceasta, într-o zi îmi zise cu fațã veselã: „Fiule Grigore! voiești cu adevãrat sã vezi pe Teodora?“ Eu i-am rãspuns: „O, Părinte Sfinte! și cum o voi putea vedea, odatã ce dânsa s-a mutat de la noi, despãrțindu-se de cele vremelnice și ducându-se la cele veșnice?“ Sfântul mi-a zis: „Disearã o vei vedea, așa dupã cum ai cãutat-o de multe ori, și vei cunoaște aceea ce dorești, ca sã înceteze gândul care te supãrã mult pentru aceasta“. Eu atunci mã miram și socoteam: cum, și unde oare aș vedea-o?! Astfel, foarte mult mã supãra gândul, și doream s-o vãd. Aceasta însã mi se pãrea cu neputințã. Sosind seara, m-am culcat în patul meu, dupã obicei, și am adormit. Atunci îndatã am vãzut un tânãr, care îmi zise: „Scoalã-te și vino degrab, îți poruncește Cuviosul Vasile, dascãlul tãu, care are sã se ducã acum la Teodora, dacã voiești cu adevãrat s-o vezi“.
Auzind eu acestea, îndatã m-am sculat și mi s-a pãrut cã m-am dus la locuința Sfântului, însã nu l-am aflat. Întrebând eu acolo, mi s-a spus cã s-a dus sã vadã pe Teodora, care mai înainte îi fusese slujnicã.
Stând eu așa mâhnit cã nu l-am apucat acasã pentru a ne duce împreunã, unul din ai casei mi-a arãtat calea pe unde, sã mã duc la acel loc.
Alergând eu spre locul acela, mi se pãrea cã merg pe calea ce ducea la Biserica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherna...
|
Adevăr Divin
