Sfantul Efrem cel Nou conform mărturiilor monahiei Makaria, precum și ale altor persoane cărora sfântul li s-a înfățișat, (cu numele de mirean Konstantinos Morphes) s-a născut în 14 septembrie 1384 în Trikala, Tesalia. Rămânând orfan de tată, este crescut, alături de ceilalți 6 frați ai săi, de mama sa credincioasă. În 1393, Imperiul Bizantin pierde regiunea Tesaliei în favoarea otomanilor, încercând ulterior să o recucerească vreme de 20 de ani fără succes. În acest context, simțind chemarea pentru călugărie, și nedorind să fie înrolat în armata otomană, intră ca monah la vârsta de 14 ani la mănăstirea Buna Vestire de pe Colina Neprihăniților din Attica. Fiind după o oarecare vreme hirotonit preot, sfântul Efrem viețuiește în mănăstire până la moartea sa mucenicească în 1425 (i.e. vreme de 32 de ani).
Martiriul Sfântului Efrem cel nou
În 1416 otomanii ocupă Attica, și începând să jefuiască și să maltrateze comunitățile locale, ajung câțiva ani mai târziu (1424) și înaintea porților mănăstirii Bună Vestire pe care, atacând-o, ucid pe toți călugării aflați în ea. Sfântul Efrem, nefiind în acea vreme în mănăstire, ci într-o peșteră învecinată, continuă să se nevoiască în acele locuri până în 14 septembrie 1425 când este luat rob de aceiași otomani.
Încercând să-l silească să se lepede de credința sa, otomanii îl închid pe sfânt în închisoare, înfometându-l și bătându-l sistematic. Într-un astfel de regim, supus chinurilor și umilințelor, trăiește sfântul vreme de 8 luni până când otomanii se hotărăsc să-l ucidă.
Astfel, pe 5 mai 1426, sfântul Efrem este scos din închisoare și legat de un dud din apropiere cu capul în jos. Apoi, otomanii îi smulg barba, îl lovesc cu bucăți de fier și îi înfig un lemn aprins în abdomen. Astfel de chinuri s-au repetat până ce sfântul a murit în aceeași zi.
Trupul monahului a fost îngropat mai târziu de niște țărani din acele locuri.
|
Adevăr Divin
