Adevărul vă va elibera Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va elibera. (Ioan 8:32) În lume, toţi oamenii aspiră la libertate. Aceasta se înţelege ca o libertate exagerată în ceea ce facem, ascunsă în gânduri, în dorinţe şi în suprimarea tuturor condiţiilor care o constrâng. Libertatea este un atribut al spiritului. Pierderea libertăţii este o cădere. Pierderea condiţiilor de dezvoltare limitează libertatea. De exemplu, pierderea unui braţ, a unui picior înseamnă diminuarea libertăţii. Pierderea discernământului, a gândirii, a vederii, a auzului şi a tuturor simţurilor în general este o limitare completă a libertăţii. Adevărul este o condiţie pentru redobândirea libertăţii de spirit. Libertatea presupune trei condiţii prealabile: libertatea corpului, libertatea voinţei şi libertatea inimii pentru manifestarea sentimentelor şi a gândurilor. Hristos zice: „Adevărul vă va elibera''. Adevărul ne arată drumul libertăţii. Nu orice sentiment, orice gând, orice act este neapărat purtător de libertate. Fiecare cuvânt este o bombă dezamorsată, fiecare cuvânt este un amestec de gânduri. Un singur gând sau cuvânt rău vă poate lipsi de libertate. Odată rostit, cuvântul ofensator îşi produce efectul. Ne trebuie o măsură ca să verificăm, să ne cântărim gândurile şi dorinţele. Această măsură, această unitate de comparaţie este Hristos. El trebuie să fie întotdeauna în faţa noastră şi în mintea noastră. Când suntem ataşaţi de Hristos, ne vin din abundenţă gânduri, dorinţe şi aspiraţii pentru muncă, ceea ce este semn bun. Dar nu toate au aceeaşi calitate şi trebuie să ştim să le triem. Gândurile şi sentimentele sunt pietrele unei cariere care-i construiesc viitorul corpului omului, corpul lui spiritual. Aceste gânduri şi sentimente au origini diferite şi trebuie să le selecţionăm pe cele necesare construcţiei. Ridicarea casei necesită fier, lemn şi alte materiale în afară de piatră. O mulţime de duhuri ne vând aceste materiale, scumpe sau ieftine. Când ni le vând scump, ne înşală la preţ! Hristos vrea să ne facă liberi. Avem o mulţime de obligaţii, întâi faţă de părinţi, apoi faţă de fraţi şi surori, după aceea în căsnicie, faţă de partenerul de viaţă şi de copiii noştri, în fine, faţă de întreaga societate. Nu e uşor să ştim cum să ne comportăm în fiecare caz. Libertatea implică drepturi şi îndatoriri. O societate bazată doar pe drepturi sau doar pe îndatoriri nu poate să prospere, sunt necesare şi unele, şi altele astfel încât să se dezvolte umăr la umăr. Drepturile îşi găsesc limitele în nevoile noastre. Dacă cerem prea mult, se va manifesta o reacţie. Acolo unde mierea să găseşte din abundenţă se adună mai multe albine să mănânce. Acolo unde se găseşte bogăţie vor veni duhurile rele. Bogăţia îi este necesară libertăţii; dar, în afară de plăcere, ea poate să aducă şi răul şi să facă omul leneş, vanitos etc. În învăţătura lui Hristos, valoarea sufletului omenesc depinde de calităţile lui interioare, de ataşamentul faţă de Dumnezeu, adică de veşmântul de adevăr, care este şi veşmântul nostru de iubire. Recunoaştem soarele după căldura şi lumina lui şi-L recunoaştem pe Dumnezeu după adevăr şi iubire. Când adevărul ajunge la discernământul nostru, gândim şi, când suntem cuprinşi de iubire, acţionăm. Adevărul este amplificatorul intern al sufletului. Dacă e în noi, simţim întotdeauna o stare de bine, ne simţim tineri, suntem vioi şi alerţi. Dificultăţile sunt o binecuvântare, o oportunitate ca să ne înălţăm, căci vom face eforturi ca să le depăşim şi să primim beneficiile. Toate organele noastre şi toate părţile corpului ne ajută şi, făcând asta, ne limitează în acelaşi timp. |