Paştele „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului" (Matei 28: 19-20) În toată creştinătatea se sărbătoreşte astăzi învierea lui Hristos. Deoarece toată lumea abordează această temă, vreau să vorbesc şi eu despre ea. Bineînţeles, mulţi se referă doar la problema veridicităţii Învierii din punct de vedere istoric sau filosofic şi pur fiziologic: poate omul să învie? Teologii şi teosofii scriu şi se străduiesc să dovedească că Învierea este plauzibilă, fără să prea reuşească. Mă opresc la următoarele cuvinte: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh". Studiul Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh este foarte profund. Care este această ştiinţă. Rostiţi deseori aceste cuvinte: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, dar ce sens le daţi? Vor avea unul singur dacă lucrează în voi. Nu veţi simţi niciodată forţa unui băţ de chibrit dacă nu ştiţi să-l aprindeţi, dar aprinzându-l îi veţi simţi forţa. Tot aşa, învierea va fi o noţiune obscură pentru voi dacă nu aprindeţi acest cuvânt, aşa cum aprindeţi o brichetă, ca să faceţi lumină în inteligenţa şi în inima voastră, sau dacă nu-l semănaţi ca pe un bob de grâu, ca să-l vedeţi încolţind şi să-i contemplaţi rodul. Ar fi mult într-o viaţă de om dacă am putea asimila unul dintre aceste cuvinte, am deveni genii. Dacă am înţelege două dintre aceste două cuvinte, am fi sfinţi; dacă le-am înţelege pe toate trei, am fi una cu Isus Hristos. Astfel, în fiecare limbă, anumite cuvinte, dacă sunt înţelese, capătă pentru noi un sens magic. Moise, ridicând toiagul pe malul Mării Roşii, a despărţit-o în două. Şi Hristos, în faţa mormântului lui Lazăr a ridicat ochii şi a rostit doar atât: „Lazăr ieşi!" La fel ca Dumnezeu când a creat lumea. Ştim să vorbim şi să scriem corect conform regulilor gramaticale, respectând virgulele şi punctele, semnele de întrebare şi de exclamare; dezbatem multe probleme filosofice, dar nu ştim să ne organizăm propria viaţă. Semănăm cu filosoful care a ieşit să se plimbe pe mare şi a întrebat vâslaşul: „Eşti instruit, te pricepi la astronomie?" Şi, deoarece răspunsul a fost „nu", el i-a zis: „Ai pierdut un sfert din viaţă". Apoi, l-a întrebat din nou: „Te pricepi în vreun fel la geologie? - Nu. - Ai pierdut jumătate de viaţă. Dar cunoşti matematica? - Nu. - Ai pierdut trei sferturi din viaţă". S-a stârnit atunci o furtună care ameninţa să răstoarne barca. Şi vâslaşul l-a întrebat pe filosof: „Ştii să înoţi? - Nu ştiu", a răspuns filosoful. Şi vâslaşul a conchis: „Ţi-ai pierdut atunci toată viaţa!" Şi noi ne întrebăm, asemenea acelui filosof, cum s-a născut Hristos, cum a venit pe Pământ, dar, dacă o furtună ne ameninţă viaţa cu şirul ei de suferinţe şi de încercări, nu ştim să înotăm şi riscăm să ne ducem la fund. Atunci, la ce ne ajută filosofia, matematica noastră? Matematica este în realitate o ştiinţă care ne învaţă cum să ne construim viaţa în mod inteligent; biologia ne învaţă cum să ne punem celulele în ordine; geologia ne învaţă relaţia noastră cu pământul, şi aşa mai departe. Există trei faze importante în viaţa lui Hristos, prezente în viaţa oricui: naşterea, moartea, învierea. La naşterea lui Hristos, îngerii s-au manifestat în Cer ca să anunţe pacea între oameni;
|