Trezirea la deplinătate Mulţi oameni au tendinţa să se gândească la ideea de vindecare ca la o întoarcere la deplinătate. Însăşi această definiţie implică în mod incorect faptul că ne aflăm într-o situaţie marcată de lipsuri diverse. Ne dorim să reformulăm această concepţie despre vindecare şi să explicăm că nu este vorba despre o călătorie spre deplinătate şi nici despre o întoarcere la deplinătate, ci vorbim despre trezirea noastră la propria deplinătate, mereu prezentă. Această plenitudine este, a fost întotdeauna şi va fi mereu acolo. Pur şi simplu a fost ascunsă, camuflată în circumstanţe de existenţa noastră finită, care se poate arăta în expresia şi activitatea celor care părem că trăim cu adevărat din punct de vedere fizic, mental, spiritual şi emoţional. În ciuda mesajelor cu care suntem hrăniţi zilnic cu forţa despre cum majoritatea suntem stricaţi şi avem nevoie de reparaţii, în centrul Vindecării Reconective se află această înţelegere fundamentală, şi anume că noi suntem, am fost întotdeauna şi vom fi întotdeauna întregi. Dar în mesajele sociale nesfârşite despre nevoia de a ne repara pe noi înşine poate fi greu să recunoaştem implicaţia lipsită de putere că trebuie să ne vindecăm pe noi înşine şi/sau să fim vindecaţi înainte de a putea facilita vindecarea altora. Aceasta nu este primire, ci o iluzie bazată pe frică. Dacă avem boala Parkinson, un murmur la inimă, o şchiopătare, o tuse sau o unghie încarnată, ar trebui ca toate aceste lucruri să ne determine să ne întrebăm dacă suntem suficient de apţi sau demni de a face parte din ecuaţia vindecării pentru alţii? Serios? Chiar vrem ca nesiguranţa acestei false convingeri să ne împiedice să împărtăşim darul vindecării? Odată ce recunoaştem că suntem demni în mod înnăscut şi infinit de întregi, orice gând că trebuie mai întâi să primim şi să ne demonstrăm propria stare de bine completă înainte de a facilita vindecarea altora este, în cel mai bun caz, nefondat. Este timpul să trecem la conştientizarea faptului că o mare parte din propria noastră vindecare vine din facilitarea vindecării celorlalţi. Dacă aşteptăm să ne vindecăm pe noi înşine sau un anumit aspect al nostru pe care îl considerăm deficient înainte de a intra în rolul de vindecător, ne punem propria vindecare în aşteptare şi, în acelaşi timp, privăm lumea de un dar pe care fiecare dintre noi îl are de oferit în acest moment. Din fericire, Experienţa de Vindecare Reconectivă înlătură nevoia percepută pentru aceşti paşi secvenţiali, credinţe condiţionate şi ritualuri. Acesta este un pas înainte cuantic. Prin îndepărtarea acestor îngrădiri inutile în interiorul cărora tindem să ne ascundem şi care ne erodează convingerile, intrăm în fireasca noastră natură ca vindecători şi ne revendicăm integralitatea în adevăr. Deplinătatea noastră este sfinţenia noastră Deplinătatea noastră este acea parte din noi înşine care îşi aminteşte şi ştie că existăm pretutindeni şi că suntem interconectaţi cu toţi şi cu totul, una cu toţi şi cu totul. Transparenţa noastră este o expresie a voinţei noastre de a mărturisi şi de a dezvălui acest lucru. |