Capitolul 4 Mama obsedată de control „Fiindcă aşa am spus eu!'' • Dacă te căsătoreşti cu acest bărbat, nu mai faci parte din această familie. • Dacă accepţi acest job ridicol şi te muţi, nu vei mai vedea niciun ban de la mine. • Nu te aştepta să mai primeşti ajutor de la mine dacă nu îţi înscrii copiii la Şcoala catolică. Iată doar câteva exemple de cuvinte înţepătoare şi dominatoare, care denotă controlul deschis. Nu există nimic subtil în ele. Nu există iubire în nicio formă de manipulare, nici în directivele mascate sub formă de afecţiune ale mamelor excesiv de protectoare. Controlul deschis denotă o atitudine autoritară şi este iraţional, implicând adesea şi degradare sau hărţuire. Sunt ordine cât se poate de directe, care ne avertizează că lipsa de obedienţă va avea consecinţe serioase. Controlul este normal atunci când copilul e mic. Copiii sunt impulsivi, nu au experienţă de viaţă şi au nevoie să fie protejaţi. Există pe lume plite încinse şi maşini care merg cu viteză, aşa că regulile şi mâna mamei reprezintă o parte valoroasă a învăţării şi a îndrumării. În această etapă, controlul nu numai că îl face pe cel mic să se simtă în siguranţă, ci i-o şi asigură. Doar că o parte esenţială a procesului de parenting este să faci treptat un pas în spate şi să îţi laşi fetiţa sau băieţelul să începe să înveţe singuri. Când controlul din partea părinţilor îi împiedică pe copii să facă asta, nu mai vorbim despre ajutor şi nici despre iubire. Mama obsedată de control îşi ţine strâns fiica în frâu, atât cât poate, adesea până la vârsta adultă, cu urmări cât se poate de toxice. La fel ca mamele acaparatoare, adoptă comportamente care întreţin dependenţa, profitând de ea. În tot acest timp, insistă că „este spre binele tău''. Realitatea tristă este că presiunea pe care o pune pe tine îi dă un sentiment de satisfacţie şi de putere, care îi lipsesc din celelalte laturi ale vieţii ei personale. Pentru mama obsedată de control, faptul că te menţine blocată în acest dezechilibru este cheia fericirii şi împlinirii ei. Poate cel mai supărător, mai ales atunci când, la maturitate, te chinui să scapi din plasa ei, este faptul că duci după tine rezerve uriaşe de furie şi resentimente, tocmai din cauza controlului. De asemenea, poţi simţi nevoia de a-i controla, la rândul tău, pe alţii. Sau invers, ai în permanenţă sentimentul că pui mereu nevoile altora înaintea celor personale. Sunt semne importante care denotă că ai crescut cu o mamă obsedată de control. Karen: prinsă în capcană şi agresată Karen, o femeie brunetă, de douăzeci şi şapte de ani, care lucra în vânzări, a venit la mine la cabinet şi mi-a mărturisit că traversează o perioadă de criză. Iubitul ei, cu care era împreună de multă vreme, o ceruse în căsătorie, iar când auzise vestea, mama ei, Charlene, o luase razna. |