Creierul stang vorbeste, creierul drept rade

Ce facem aici?

...Şi de ce ne aflăm în acest coş?

Nu stiu ce faci tu aici, dar eu vreau să înțeleg cum functionează creierul, din acelaşi motiv pentru care vreau så stiu cum funcționează orice – pentru a înțelege și pentru a putea pune la lucru această înțelegere. Studiind neuroştiința, care explică de ce oamenii apreciază anumite lucruri, modul în care talentul și abilitățile se alimentează reciproc și cum întregul apare din părți, vom dezvolta intuiții pentru a ști cum să fim mai buni în tot ceea ce facem.

Stai, aşteaptă o secundă.

Nu citeşti o carte de autoajutorare. Nu pretind că am toate răspunsurile; nu mă ocup de secrete si nu am niciun interes să-ți vând altceva decât un material de lectură bun. Singurele răspunsuri pe care le vei găsi aici provin dintr-o ştință în perioada ei de copilărie, care abia acum începe să dezvăluie cum functionează creierul. Dar atunci când înțelegi cum funcționează ceva, dezvolți intuiții despre ce poate face bine, ce nu poate face bine și cum să poziționezi acel ceva pentru a avea succes. Tu și cu mine putem fi mai bun parteneri mai buni, prieteni mai buni și locuitori mai buni a ai planetei Pământ. Ne confruntăm cu probleme, separat şi împreună, iar creierele noastre sunt singurele instrumente pe care le avem pentru a crea soluții. Avem la dispoziție doar câteva decenii de conştientizare; ar trebui să ne punem mintea la treabă.

Este ceea ce facem aici, în cel mai bun caz. În cel mai rău caz, ne distrăm puțin. Aşadar, să ciocnim în cinstea creației și aprecieri, înțelegerii şi empatiei, pentru mai multă iubire și mai puțină frică, toate astea...

În Creierul stâng vorbeşte, creierul drept râde, vom acorda multă atenție creativități, deoarece creierul în sine este un instrument de creație.

Vom investiga procesele neurologice care duc la realizări uimitoare în arte şi științe, ce se întâmplă în creier atunci când se aprind acele momente de aha!'', ca şi atunci când derivăm o soluție/invenție/capodoperă printr-un proces deliberat de muncă asiduă.

1. TU Şl EU ... 13
1.1 Decojind ceapa ignoranţei ... 17
1.2 Stânga şi dreapta ... 18
1.2.1 O simplificare excesivă stânga-dreapta nouă şi îmbunătăţită ... 21
1.2.2 Rezolvarea dihotomiei stânga-dreapta ... 23
1.3 Imaginea dintr-o imagine ... 27
1.4 Ce facem aici? ... 28

2. ANIMALE Şl OAMENI ... 31
2.1 Perspective diferite asupra realităţii ... 33
2.2 Evoluţia ... 34
2.2.1 Puterea timpilor lungi şi a numerelor mari ... 37
2.2.2 Evoluţia prezice ceea ce s-a întâmplat deja ... 38
2.3 O broască, un căţeluş şi Richard Feynman se plimbă prin craniul tău ... 39
2.3.1 Prima doză de jargon: neuroni, axoni, dendrite şi sinapse ... 41
2.3.2 Căţeluşul tău interior şi Feynman-ul interior ... 43
2.4 Cum să saluţi un tigru cu dinţi de sabie... sau jucătorul de şah ... 46
2.4.1 Scările de timp de reacţie ... 53
2.4.2 Feedback pozitiv şi negativ ... 54
2.5 Interfaţa realităţii ... 57
2.5.1 Natura inevitabil subiectivă a realităţilor noastre ... 58
2.5.2 Realităţile balenelor, câinilor şi copacilor (şi ale oamenilor goi) ... 61
2.6 Puterea perspectivei ... 66

3. VIAŢA Şl MOARTEA ... 69
3.1 Emergenţa ... 72
3.2 A fi viu şi treaz ... 74
3.2.1 Procesoarele tale stupide, de jos în sus, paralele şi inconştiente ... 75
3.2.2 Gânditorii tăi geniali, de sus în jos, în serie şi conştienţi ... 81
3.3. Recunoaştem tipare şi creăm modele ... 84
3.3.1 Primele impresii ... 86
3.3.2 Prejudecăţi ... 88
3.4 Cum funcţionează romanele? ... 89
3.4.1 Teoria minţii ... 91
3.5 Sensibilitatea şi conştiinţa ... 92
3.5.1 Pragul conştiinţei ... 93
3.5.2 Spectrul conştiinţei ... 94
3.6 Liberul-arbitru ... 97
3.7 Ciudăţenia esenţială a morţii ... 100
3.8 Bun, rapid sau ieftin: alegeţi două dintre ele ... 103

4. TALENT Şl ÎNDEMÂNARE ... 105
4.1 Talentul ... 106
4.1.1 De unde vine talentul? ... 107
4.1.2 Îndemânarea ... 109
4.2 Ca şi cum ai suna un clopoţel ... 110
4.2.1 Creierul uman ... 110
4.2.2 Semnalul ... 113
4.2.3 De la a cânta pe note la a cânta muzică ... 116
4.3 Talent sau abilitate? ... 117
4.3.1 Elagajul neuronal şi sinestezia ... 119
4.3.2 Dimensiunea creierului ... 120
4.3.3 Urechea absolută: talent sau îndemânare? ... 121
4.4 Natura şi educaţia ... 123
4.5 Geniile ... 127
4.5.1 Copiii-minune ... 132
4.5.2 Adulţii-minune ... 133
4.6 Combustibilul Abiltalent ... 134

5. INTELIGENŢĂ Şl INTUIŢIE ... 137
5.1 Nu putem separa intelectul de emoţie ... 141
5.2 Învăţarea ... 143
5.2.1 Reţete şi algoritmi ... 145
5.2.2 Plasticitate ... 148
5.2.3 Educaţia ... 148
5.2.4 Memoria ... 151
5.2.5 Rezoluţia răspunsurilor ... 153
5.3 Gândeşte cu rărunchii ... 155
5.3.1 Sentimentul de cunoaştere ... 157
5.3.2 Efectul de priming (efectul de pregătire) ... 159
5.4 Priming-ul măruntaielor ... 163

6. ANALIZĂ ȘI CREATIVITATE ... 167
6.1 Fundul canionului şi vârful muntelui ... 169
6.2 Instrumente pentru gândire ... 170
6.2.1 Chestiunea legăturii ... 171
6.2.2 Reducerea inconceptibilului ... 173
6.2.3 Cuvinte ... 178
6.2.4 Instrumente mintale - puterea hârtiei de scris ... 180
6.3 Gândirea laterală ... 183
6.3.1 Sinestezia ... 187
6.3.2 Rezonanţa neuronală, coerenţa şi fluxul ... 190
6.3.3 Limbajul ca rezonanţă spaţială ... 192
6.3.4 Eliberarea savantului interior ... 195
6.4 Creativitatea ... 196
6.4.1 Oamenii folosesc instrumente pentru a analiza şi a crea ... 198

7. SINGURI ȘI ÎMPREUNĂ ... 201
7.1 Am fost un singuratic până să scriu acest capitol ... 204
7.2 Suntem un stup? ... 205
7.2.1 Moartea durului meu individualist interior ... 206
7.2.2 Extinderea buclei de feedback a conştiinţei la ceilalţi ... 208
7.2.3 Imitare şi simulare ... 210
7.2.4 Ei bine, suntem sau nu? ... 213
7.3 Valoarea ... 217
7.3.1 Creatorul şi privitorul ... 219
7.3.2 Implicare şi noutate ... 220
7.3.3 Subiectivitatea noastră are multe în comun ... 223
7.3.4 Oamenii potriviţi, locul potrivit şi momentul potrivit ... 226
7.3.5 ...şi nici bunul-simţ ... 229
7.4 Oare, prietenia e cea care ne defineşte? ... 233
7.5 Însemnătatea ... 236

8. ARTĂ Şl ŞTIINŢĂ ... 241
8.1 Binele, răul şi valoarea ... 244
8.2 La drum pentru emoţie ... 244
8.2.1. Disperarea glorioasă a artei şi a ştiinţei ... 245
8.3 Neuroestetica în artă şi în ştiinţă: regulile lui Ramachandran ... 248
8.3.1 Regula de grupare a lui Ramachandran - de la disonanţă la consonanţă ... 250
8.3.2 Regula lui Ramachandran de deplasare - exagerare a importanţei (vârfului) ... 254
8.3.3 Regula lui Ramachandran a contrastului-limitelor ... 256
8.3.4 Regula lui Ramachandran a izolării-euristică şi aproximare ... 258
8.3.5 Regula lui Ramachandran de cucu-bau-momeală ... 259
8.3.6 Regula lui Ramachandran de aversiune faţă de coincidenţe - detectorul de porcării ... 261
8.3.7 Regulile lui Ramachandran de ordine şi simetrie ... 262
8.3.8 Regula lui Ramachandran asupra metaforei ... 265
8.3.9 Ambiguitatea ... 270
8.4 Veronica ... 271
8.4.1 Cum funcţionează muzica ... 272
8.4.2 „Veronica'' a lui Elvis Costello ... 273
8.4.3 Rezonanţa muzicală ... 277
8.5 Artă şi ştiinţă ... 278
8.5.1 E grozav dacă o poţi face ... 279
8.6 Avem multă subiectivitate în comun ... 280

9. INOVAŢIE Şl DESCOPERIRE ... 283
9.1 Înfruntarea provocărilor ... 287
9.2 Să ne folosim mai bine creierul ... 287
9.2.1 Căutarea ... 289
9.2.2 Stresul şi concentrarea ... 293
9.2.3 Defocalizarea în intuiţie ... 296
9.2.4 Meditaţia şi prejudecăţile ... 301
9.2.5 Tehnici de modificare a perspectivei ... 302
9.2.6 Înţelegerea vine pe jumătate coaptă ... 305
9.3 Invenţie şi descoperire ... 306
9.4 Găsirea poneiului ... 308

10. CONTEMPLÂND O IMAGINE ÎNTR-O IMAGINE, ÎNTR-O IMAGINE ... 313
10.1 Stânga-dreapta, jos-sus, înainte-înapoi ... 314
10.2 Trebuie să controlăm obsesia predicţiei modelelor ... 316
10.3 Ceapa neuroştiinţelor ... 318
10.3.1 Neuroştiinţa are probleme ... 318
10.3.2 Problemele materiei întunecate a neuroştiinţei ... 321
10.3.3 Dificultăţi experimentale ... 322
10.3.4 Scepticismul este justificat ... 324
10.4 Iată-ne, deci ... 326

11. Bibliografie ... 329
11.1 Lecturi recomandate ... 330
11.2 Alte lucruri care au apărut aici ... 336

De la autor ... 339
Mulţumiri ... 341
Notă pentru tine ... 343

3.3. Recunoaştem tipare şi creăm modele

În timp ce ne ducem viaţa, procesoarele noastre paralele de jos în sus caută în mod constant tipare, comparând situaţia noastră actuală cu experienţele anterioare. Imaginile sunt asociate cu amintiri ale altor imagini şi, la fel, fluxul constant de sunete, mirosuri şi aşa mai departe. Atunci când este recunoscut un tipar, situaţia este în concordanţă cu o aşteptare, cum ar fi „iată-mă într-un bar'', iar un anume sentiment de certitudine este generat şi transmis mai departe.

Consistenţa cu datele primite este suficientă pentru recunoaştere: consistenţă, nu confirmare. Confirmarea necesită o comparaţie punct cu punct a datelor primite cu aşteptările; consistenţa este un criteriu mult mai puţin riguros. Consistenţa oferă o aproximaţie rapidă; confirmarea oferă o precizie lentă. Dacă modelul consistent se dovedeşte a fi greşit, poate fi oricând corectat rapid, dar dacă ar fi să luăm calea laborioasă către o confirmare precisă am putea fi încă nedumiriţi dacă a fost o pisicuţă drăguţă sau un tigru cu dinţi de sabie, în timp ce gâtul felinei ne râgâie deja esenţa finală.

Procesul de recunoaştere a tiparelor impregnează întregul proces de gândire. Creierul nostru a evoluat pentru a ne optimiza capacitatea de a descifra modele chiar şi atunci când acestea sunt îngropate în zgomot.

Să ne întoarcem la bar.

Cercetezi robinetele. O duzină de oameni vorbesc la o distanţă de câţiva metri de tine, plus sunetul de la televizoare, iar în această cacofonie de zgomote, percepi sunetul vocii fostului tău vecin, pronunţându-ţi numele. Când barmaniţa se întoarce spre tine şi tu o întrebi de IPA, ea dă din cap şi îţi toarnă.

Ia în considerare toate aceste voci. în interiorul creierelor noastre acordate social, diferite voci sună foarte diferit. Dar în realitatea obiectivă, vocile umane sunt limitate de lungimea şi de tensiunea corzilor vocale, la fel cum sunetele unei chitare sunt limitate de grosimea şi de tensionarea corzilor din butoanele de acordare. Deoarece oamenii sunt construiţi după aceeaşi schemă esenţială, dimensiunea şi tensiunea corzilor noastre vocale nu variază prea mult. Putem distinge două voci umane chiar şi atunci când nu am întâlnit niciodată persoanele respective - nimic deosebit -, dar pentru un rinocer, toţi sunăm la fel.

Barurile sunt şi pline de mirosuri. în timp ce un câine ar putea descifra mirosul de bere veche de o săptămână, de înălbitor, de fum de ţigară, mirosurile fiecărei persoane, a fiecărei băuturi şi al fiecărui fel de mâncare din meniu, noi nu putem distinge nici măcar un vânt proaspăt de un coniac bun. Însă mirosul mamei tale se potriveşte unui tipar bine înfipt în creierul tău, nu doar pentru că l-ai mirosit toată viaţa, ci şi pentru că îl asociezi cu o serie de sentimente.

Preţul pe care-l plătim pentru a fi foarte bine puşi la punct în recunoaşterea tiparelor este că nu avem întotdeauna dreptate, iar uneori vedem tipare care nici măcar nu există.

Dacă se întâmplă să dansezi şi începe să plouă, iar dacă într-o zi din timpul unei secete dansezi din nou şi plouă a doua oară, ei bine, ai putea la fel de bine să cumperi un bilet de loterie.

Superstiţia este construită pe capacitatea noastră de a recunoaşte tipare.