Ordinea dezvoltării regiunilor creierului După cum s-a menţionat, creierul se dezvoltă în patru moduri simultane, previzibile: 1. Din spate în faţă: Părţile creierului responsabile cu vederea se conectează primele. Deşi bebeluşii nu pot vedea clar la naştere, vederea normală apare repede. La aproximativ şase luni, bebeluşii pot vedea aproape la fel de bine ca mulţi adulţi! Apoi, se conectează sistemul auditiv. Bebeluşii pot auzi în uter, iar la naştere pot recunoaşte glasurile şi tonurile. Cu toate acestea, nou-născuţii nu pot să distingă anumite sunete. Capacitatea de a deosebi mici variaţii ale sunetelor se dezvoltă într-un ritm rapid, iar copiii rămân receptivi la învăţarea sunetelor noilor limbi în primii ani de viaţă. Mai departe, zone mari ale creierului ce reunesc şi combină experienţele senzoriale de mişcare cu imagini şi sunete se conectează, permiţând integrarea senzorială. Regiunile situate în spatele frunţii sunt responsabile pentru o gândire mai complexă, cum ar fi planificarea, raţionamentul abstract şi înţelegerea consecinţelor propriului comportament. Ele încep un proces mai lung de legături care continuă să se dezvolte chiar şi la maturitate. 2. Din interior spre exterior: Structurile centrale ale creierului se vor conecta în cele din urmă cu cortexul cerebral pentru a procesa şi pentru a regla emoţiile, dezvoltându-se înainte de partea exterioară, cea care controlează procesarea şi stocarea informaţiilor pentru gândire şi planificare. Aceste structuri centrale fac parte din sistemul limbic, iar stratul exterior este cortexul. 3. De jos în sus: Tulnicul cerebral, care este responsabil pentru funcţii de bază, precum bătăile inimii, respiraţia şi reglarea temperaturii corporale, se dezvoltă foarte devreme. Controlul emoţiilor, concentrarea şi coordonarea mişcărilor fine sunt abilităţi care se dezvoltă mai târziu în regiunile cortexului. 4. De la dreapta la stânga: în stadiile incipiente ale copilăriei, emisfera dreaptă este mai activă decât emisfera stângă. Emisfera stângă începe să-şi dezvolte puterea receptivă şi abilităţile de limbaj expresiv, adică lateralizarea funcţiilor cerebrale, spre sfârşitul primului an de viaţă al copilului. Cercetări recente, după cum a subliniat Martha Burns, pe site-ul Scientific Leaming, indică faptul că odată ce abilităţile sunt stăpânite, acestea tind să migreze în emisfera stângă. Cu toate acestea, ambele emisfere continuă să comunice între ele de-a lungul vieţii unei persoane. Funcţii care tind să rămână asociate cu emisfera dreaptă includ recunoaşterea chipurilor, interpretarea emoţiilor, analizarea propoziţiilor şi a intonaţiei şi demonstrarea unor competenţe muzicale. |