Adevăr Divin
Perceptii despre armonia creatiei divine Partea I-a
Planul creatiei divine: Univers, energii, vibratii si entitati celeste si terestre
Mă simt obligat să mă întreb cine sunt EU pe acest Pământ, acest om mai
mic şi mai neînsemnat decât un fir de praf în Univers, acest trup
însufleţit şi păcătos, ca să primesc acest dar de a recepţiona
informaţii, să percep date privitoare la forma Universului, la secretele
timpului... |
45.00 37.35 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
''Pentru Univers, Lumea materială este doar o felie din miezul său, iar Pământul este mai mic şi mai neînsemnat decât un fir de praf, invizibil şi gata oricând să se topească şi să se contopească iarăşi cu imensitatea. Dar pentru Dumnezeu, care a creat Pământul, l-a ales pentru a îndeplini o misiune unică şi de importanţă capitală pentru întregul Univers, cu tot ce se află în acesta şi pentru întreaga Creaţie, pentru Dumnezeu, care l-a pregătit în acest scop cu multă migală, acest mărunt fir de colb este de un interes nemărginit. Mă simt obligat să mă întreb cine sunt EU pe acest Pământ, acest om mai mic şi mai neînsemnat decât un fir de praf în Univers, acest trup însufleţit şi păcătos, ca să primesc acest dar de a recepţiona informaţii, să percep date privitoare la forma Universului, la secretele timpului, la adevăratul loc al Lui Dumnezeu şi al sufletelor care-l înconjoară, la viaţă şi la moarte, la facerea, desfacerea şi rostul civilizaţiilor umane şi la semnificaţia corpurilor cereşti în mecanismul complex şi misterios al Cerurilor materiale şi nemateriale?'' |
Cuprins:
O EXPERIENŢĂ SPIRITUALĂ EXTRAORDINARĂ ... 15 I. PERCEPŢII DESPRE CREAŢIE ŞI PLANUL DIVINITĂŢII ... 33 Despre MATERIA VIZIBILĂ, LUMINĂ, VIAŢĂ ... 33 |
Fragment:
DUMNEZEU ESTE TOT CEEA CE ESTE! Pe Pământ este stăpână VIAŢA. Doar până când MOARTEA îi ia locul, înlăturând-o pas cu pas. Altă viaţă ocupă locul pe Pământ, care la timpul potrivit este tributară morţii. Pe Pământ nu este alternativă pentru entităţile umane. Dar în Ceruri, entităţile celeste spirituale, sunt suflete de natură divină nemuritoare. Fie sunt alocate în zonele energiilor pozitive, benefice şi a frecvenţelor înalte superioare emitente de lumină, fie sunt alocate în zonele energiilor negative, malefice şi a frecvenţelor joase inferioare cufundate în întuneric, sufletele dezîntrupate după vieţi trăite pe Pământ în entităţi umane, sunt nemuritoare şi se supun ciclurilor stabilite în cadrul Planului Armonios al Creaţiei Divine. Moartea este doar un mijloc de control al împlinirii Planului Divin care este aplicat drept consemn la intrarea super-computerului astral al Universului sub supervizarea Divinităţii Supreme. Însă viaţa, atât de preţioasă pentru entităţile duale umane DE PE PĂMÂNT, este o scânteie bine controlată şi dirijată şi este stabilit şi pentru fiecare suflet trimis să însufleţească un corp pentru o trăire reală limitată prin moarte, cu scopul necesar şi minunat al desăvârşirii prin perfecţionări evolutive succesive, sau în cazul eşecului succesiv, printr-o scufundare în abisul întunericului Universului de jos. Cât trăiesc, oamenii sunt interesaţi în majoritate şi în mod deosebit de corpul lor şi de ceea ce se întâmplă după moarte. Oare vor învia sau nu în altă viaţă şi dacă da, când şi dacă vor fi la fel sau nu. La suflet se gândesc mai puţin, doar ca la ceva adiţional! Omul consideră, din punctul lui de vedere, că viaţa merită să fie trăită chiar dacă moartea pândeşte în fiecare clipă, clipă de clipă. Dar de ce omul nu face totul pentru sufletul său, ca să nu-l prindă moartea descoperit şi cu misiunea din Plan neîndeplinită? Pentru că omul se crede centrul Universului, se crede cea mai importantă creaţie a Lui Dumnezeu, consideră că Dumnezeu este dator să-i acorde întreaga atenţie. Omul uită de suflet în timpul vieţii, rareori este preocupat de viitorul sufletului său, consideră că viaţa este dăruită doar lui şi nu acceptă că de fapt trăieşte o viaţă pentru suflet şi numai în folosul sufletului. Doar înaintea morţii devine conştient de existenţa sufletului din el, simte că îşi va pierde corpul şi viaţa, iar atunci ar vrea să se întoarcă cu faţa către suflet şi către Dumnezeu Creatorul. Dar în acel moment al acceptării, timpul lui se termină şi destinul său, îndeplinit sau nu, îl ajunge din urmă. Şi omul moare. * Minunile Lui Iisus Hristos cu privire la învierea lui Lazăr, învierea fiicei rabinului din Capernaum şi a altora, precum şi învierea Lui însuşi, sunt dovezi recunoscute de mari mulţimi care au fost martori, că moartea este un fenomen relativ, care de fapt dovedeşte faptul că însăşi viaţa este relativă şi o trăim fără a o înţelege, viaţa care ni se pare că o trăim în realitatea efemeră a prezentului este ca un vis care se clădeşte clipă de clipă în relativitatea sa, iar tot ceea ce ne pare ca fiind realistă în puterea Lui Dumnezeu de a face credibil chiar şi incredibilul, tot ce e vizibil poate deveni invizibil şi ceea ce este invizibil poate să se facă vizibil, prin Voinţa Domnului. |