Beciuri naturale

Inginer diplomat Claudia Lorenz-Ladener a studiat arhitectura, iar în prezent conduce o editură. Recolta bogată de mere de care s-a bucurat într-un an, a reprezentat momentul decisiv în care a început să se gândească serios la posibilitățile de depozitare în stare proaspătă a fructelor și legumelor. Astfel a luat naștere această carte. 

Cine își mai amintește de străvechile noastre bordeie, ajunse aproape o amintire, nu va greși intuind că această carte, pornind de la principiile constructive ale bordeiului de odinioară, își propune să prezinte cam tot ce se mai construiește astăzi în vederea exploatării optime a însușirilor pereților îngropați: variație minimă de temperatură între iarnă și vară, lipsa curenților de aer dăunători și altele. 

Se pornește de la simplele gropi de depozitare a legumelor și fructelor, protejate la suprafață cu materiale termo și hidroizolante naturate sau sintetice, se ajunge apoi la silozurile semiîngropate, de capacitate mai mare, în care se depozitează legume și fructe, pentru a se ajunge la construcțiile zidite, aflate în afara locuințelor sau în interiorul acestora. Practic, amplasarea unor astfel de construcții se poate face cam oriunde, cu o singură condiție: adâncimea beciului să nu ajungă la stratul acvifer. Nu lipsesc nici exemplele de reorientare a unor spații existente în clădiri vechi, insistându-se asupra soluțiilor, dar și a materialelor. Dar, așa cum face orice autor occidental, ne este tasată și nouă posibilitatea intervențiilor personale acolo unde unele amănunte au fost „omise''. 

• Fl. Mateescu