Cu toate acestea, atunci când ceva nu ni se pare familiar, amigdalele noastre tind să eticheteze acel lucru nefamiliar ca fiind periculos, iar ele răspund prin declanşarea răspunsului nostru de frică de tip „luptă sau prefă-te mort''. Dacă a fost tendinţa ta naturală de a te lupta, probabil că te înfurii, devii mare şi tare, treci la atac sau încerci să alungi lucrul respectiv. Dacă este vorba de stilul de a fugi ca vântul sau de a face pe mortul, atunci acest răspuns poate fi cea mai bună alegere. Atunci când amigdalele noastre sunt declanşate şi simţim frică, nu suntem capabili să punem în funcţiune circuitele de învăţare şi de memorie ale hipocampului nostru. Până când nu apăsăm butonul de pauză şi ne luăm un moment pentru a ne calma şi să ne simţim din nou în siguranţă, nu vom putea gândi clar. Iată de ce oricine care se sperie de teste tinde să aibă performanţe slabe, indiferent cât de bine pregătiţi sunt. Atunci când circuitul nostru limbic al anxietăţii este declanşat, suntem izolaţi din punct de vedere neuroanatomic de accesarea centrelor noastre de gândire corticale superioare, care este locul unde se află sunt stocate cunoştinţele învăţate. Înţelegerea anatomiei creierului este întotdeauna revelatoare, când vine vorba de experienţa şi de comportamentul nostru. în cazul în care trăim cu convingerea de bază că există doar un singur grup de celule în interiorul creierului nostru care ne procesează emoţiile, experienţa noastră de emoţii mixte poate fi foarte confuză. La un nivel neuroanatomic, atunci când experimentăm sentimente conflictuale, aceasta se datorează faptului că avem două grupuri emoţionale de celule care sunt complet separate una de cealaltă, în sensul că nu fac, nu împart niciun corp celular. La fel de important este faptul că aceste două module emoţionale de celule procesează informaţiile primite în mod previzibil, în moduri diferite. Ştiind că emisfera noastră stângă procesează informaţiile în mod liniar şi în secvenţă, vom vedea în detaliu felul în care modulul nostru emoţional din emisfera stângă este conceput pentru a aduce informaţii despre momentul prezent şi apoi să le comparăm cu orice experienţă emoţională pe care am avut-o în trecut. Ca urmare, Personajul nostru emoţional al emisferei stângi, 2, este programat să ne protejeze de orice lucru care are un istoric de a ne face rău. În consecinţă, Personajul 2 este pregătit să spună „Nu'' şi să împingă lucrurile la distanţă. Personajul nostru emoţional, 3, din emisfera dreaptă este exact opusul, în sensul că procesează experienţele din prezent în prezent. Prin urmare, Personajul 3, există întotdeauna în aici şi acum şi nu are vreo amintire a trecutului. În loc să împingem lucrurile, Personajul nostru 3 se îndreaptă cu entuziasm spre orice experienţă, care „miroase'' de la distanţă a adrenalină ademenitoare şi suculentă. În sistemul nervos al mamiferelor, se creează adesea o nouă specie, prin adăugarea de noi celule cerebrale peste o specie preexistentă bine integrată, matrice celulară deja existentă. Când se întâmplă acest lucru, noul ţesut este conceput pentru a rafina şi a evolua abilităţile ţesutului de dedesubt. În cazul creierului uman, deşi împărtăşim celulele creierului nostru emoţional mai profund limbic cu alte mamifere, cum ar fi câinii şi maimuţele, ceea ce distinge creierul nostru uman ca fiind unic sunt noile celule adăugate la nivelul celulelor corticale superioare ale celor două creiere gânditoare ale noastre.
|
Adevăr Divin
