Ayurveda Stiinta longevitatii

Ayurveda nu ia în considerare conceptul de bunăstare aplicându-l individului ca pe un înţeles limitativ, ca o entitate izolată: medicul ayurvedic, de fapt, în definirea terapiei, introduce pacientul în contextul mediului fizic şi social în care acesta trăieşte. Această disciplină străveche oferă tratamente şi remedii eficiente pentru numeroase afecţiuni extrem de răspândite în timpurile noastre în boli complexe şi greu de tratat prin terapiile medicinei convenţionale, cum ar fi sindromul intestinului iritabil, hipertensiunea şi depresia. Este mai întâi de toate, o medicină preventivă, care ajută oamenii să-şi menţină sănătatea şi să aibă o viaţă lungă. Înţelepciunea milenară a Ayurveda urmăreşte bunăstarea psihofizică a omului, prevenirea tuturor afecţiunilor, disciplina în viaţă, nu are ca scop principal „vindecarea'' în sine, ci mai degrabă reechilibrarea energiilor care interacţionează în atât de delicatul sistem corp-minte, datorită tratamentelor personalizate bazate pe constituţia individuală (prakriti). Prakritiul fiecărui individ se distinge pe baza energiei subtile (dosha), care predomină în el. Cele trei doshe sunt: vata (energia eterului şi a aerului), pitta (energia focului) şi kapha (energia apei şi a pământului). Potrivit Ayurveda, în fiecare persoană sălăşluiesc cele trei energii, în cantităţi diferite, însă un exces sau lipsa uneia dintre cele trei cauzează tulburări care degenerează în boli propriu-zise. Ayurveda este un sistem complet de îngrijire, care include printre tratamentele sale şi masajul (abyangam), terapia prin yoga, utilizarea produselor naturale pe bază de plante, tratamente pentru purificarea organismului de toxine (panchakarma) şi inhibarea radicalilor liberi responsabili de îmbătrânirea celulară (rasayana), produse cosmetice şi, mai presus de toate, un regim alimentar, în funcţie de constituţia individuală şi de ciclul anotimpurilor.

Prefaţă ... 7

1. Introducere
Definiţie şi obiective ale disciplinei ... 8
Originile legendare şi primele tratate ... 10
Ayurveda, în India de astăzi şi în Occident ... 12

2. Principiile fundamentale
Panchamahabhuta, cele cinci elemente fundamentale ... 14
Originea materiei sau Trigunas: sattva, rajas şi tamas ... 16
Cele trei constituţii sau Tridosha: vata, pitta, kapha ... 17
Sapta dhatu, cele şapte ţesuturi ale corpului ... 22
Ojas, al optulea ţesut al corpului ... 24
Deşeurile organismului: mala ... 25
• AHARA MALA Şl DHATU MALA ... 25

3. Medicina ayurvedică: prevenire, diagnostic şi terapie
Prevenirea este mai bună decât tratarea ... 26
Prevenirea începe de la concepţie ... 27
Examenul medical ... 29
Diagnosticarea ... 35
Terapia ... 36
Medicamentele ... 38

4. Bunăstare zilnică şi rutina de sezon
Stilul de viaţă ... 40
Dinacharya, practici de igienă ... 40
Neti ... 43
Ratricharya: timpul somnului ... 45
Ritucharya, leacurile sezoniere ... 46
• TOAMNA ... 48

5. Tratamentele
Panchakarma, cele cinci tehnici de purificare ale Ayurveda ... 49
Vamana ... 50
Virechana ... 50
Basti ... 50
Nasya ... 51
Rakta moksha ... 51
Abyangam ... 52
Pada abyangam ... 52

6. Alimentaţie şi digestie
Factorii unei diete echilibrate ... 53
Shad rasa, cele şase arome ... 53
• INFLUENŢA RASA ASUPRA DOSHELOR .... 55
• GUNAS, CALITĂŢILE SUBSTANŢELOR ... 56
Obiceiuri alimentare corecte ... 56
Alimente de tip sattvic, rajasic şi tamasic ... 59

Glosar ... 60
Bibliografie ... 64

Atât omul, cât şi universul sunt alcătuiţi din două componente: o parte materială, formată din cele cinci elemente fundamentale (pământ, apă, foc, aer şi eter), şi o parte imaterială, reprezentată de trei mişcări fundamentale (sattva, rajas şi tamas).

Panchamahabhuta, cele cinci elemente fundamentale

La baza Ayurveda se află conceptul filosofic al „celor cinci elemente fundamentale'' (în Sanscrită panchamahabhuta), care sunt pământul, apa, focul, aerul şi eterul.
În timpul meditaţiei lor, la poalele Munţilor Himalaya, înţelepţii antici (rishi) au înţeles că iniţial lumea se prezenta ca eter, adică un spaţiu fără mişcare, în care este posibil să se perceapă doar o vibraţie subtilă şi omniprezentă a sunetului cosmic. OM (sau AUM). Acest element primordial a început apoi să se mişte creând aerul (care, dimpotrivă, este spaţiu în mişcare). Prin mişcare s-a produs frecarea, iar aceasta din urmă a generat căldură şi lumină, deci focul. Datorită căldurii, unele elemente eterice s-au dizolvat şi s-au transformat în substanţă lichidă (apă), în timp ce altele s-au condensat şi s-au solidificat, formând moleculele pământului.
Astfel s-au format cele cinci elemente – eter, aer, foc, apă şi pământ – care se găsesc punctual ca elemente constitutive de bază, „cărămizile'' fiecărei fiinţe vii, deci şi ale omului.
La om, de exemplu, eterul apare în spaţiile cavităţii bucale, ale cavităţilor nazale, ale sistemului gastrointestinal, ale sistemului respirator, ale capilarelor şi vaselor limfatice.
Aerul este elementul mişcării şi este legat de sistemul nervos, care reacţionează la fiecare stimul cu o mişcare (de exemplu, a muşchilor, a inimii, a plămânilor, a stomacului, a intestinelor şi a pielii).
Focul este bine reprezentat de metabolism. Acesta reglează temperatura corpului şi alimentează procesul de digestie.
Elementul de apă poate fi găsit în sucurile gastrice, în secreţiile glandelor salivare, în membranele mucoase, în plasmă şi în Citoplasmă, în timp ce elementul pământ se găseşte în structurile solide ale corpului uman: oase, cartilaje, muşchi, tendoane, piele și păr.
Fiecare dintre cele cinci elemente este strâns legat de un anumit organ de simţ şi funcţia sa perceptivă, de un organ de acţiune şi de activitatea legată de acesta.

Eter: ureche - auz - corzi vocale - limbaj;
Aer: piele - pipăit- mâini - prindere;
Foc: ochi - văz - picioare - mişcare;
Apă: limbă - gust - organe genitale - activitate procreativă;
Pământ: nas - miros - anus - evacuare.