Sufletul... Da, chiar aşa, ce este sufletul după părerea voastră? Are o greutate, este alcătuit dintr-o materie cuantificabilă într-un corp din carne şi oase? Şi de altfel, unde se duce, unde ne ducem după ultima noastră suflare? Cine nu şi-a pus vreodată aceste întrebări? Oceanul acestora este vast de explorat... Aţi fost până acum alături cu adevărat de persoane muribunde în ultimele lor zile din viaţă? Dacă da, nu v-au mărturisit că au avut percepţii ciudate, că au văzut cutare sau cutare persoană deja decedată? Poate că aţi crezut atunci că erau deliruri provocate de medicaţia lor sau halucinaţii asociate stării lor. Nu, vom vedea că erau realmente percepţii autentice. Cei şi cele despre care spunem că sunt „la sfârşitul vieţii'' sunt deja pe jumătate într-o altă lume, într-o nouă viaţă. Observăm aproape întotdeauna, la câteva ore până la moartea lor, că cei care urmează să ne părăsească fac constant drumuri dus-întors între lumea noastră şi cea aflată „de cealaltă parte a vălului''. Ei percep prezenţele persoanelor dragi decedate înaintea lor, care vin să „îi caute''. Lângă ei, observă de asemenea prezenţa activă a Ghizilor de Trecere care vor asista la naşterea lor în „Cer'', aşa cum au fost prezenţi la naşterea lor pe Pământ.
Ştiaţi că este atât de multă lume în camera unui muribund şi că acesta îşi dă seama de asta, la fel cum vă şi aude? Naşterea de cealaltă parte a Vălului Ce trăieşte cel care tocmai a plecat? Am constatat întotdeauna că se regăseşte de cealaltă parte a vieţii pământene în aceeaşi stare în care era când a părăsit-o. Dacă muriţi în revoltă, vă „treziţi'' revoltat, dar tot în viaţă... în viaţă altfel, adică în corpul vostru de Lumină, cel pe care îl numim uneori corp astral. Plecăm deci cu ultimele noastre preocupări şi îngrijorări, cele care ne-au însoţit toată viaţa... Sufletul nostru regăseşte de „cealaltă parte'' marea majoritate a „lucrurilor'' pe care le-a lăsat neterminate pe Pământ, lipsurile lui, greşelile lui, minciunile lui, acţiunile lui, eventualele lui abandonuri... şi de asemenea aspiraţiile lui, bineînţeles. Conservă în el tot ceea ce contribuie la propriul său nivel de conştiinţă cu condiţionările şi potenţialele lui. Reconstruieşte astfel decorul lui şi micile lui obişnuinţe cotidiene ca pentru a regăsi un spaţiu care îi este familiar, marcat de propriile repere. În felul ăsta se petrece în mod clasic o naştere în cer într-un nou corp, nu din carne, ci alcătuit dintr-o energie subtilă şi luminoasă. Este simplu şi fluid sau cel puţin aşa ar trebui să fie ... Se întâmplă însă ca, în urma unor boli prelungite sau a unor accidente, acest corp de lumină să aibă nevoie de odihnă şi de un timp de somn. Uneori, se convinge că este rănit sau este cu adevărat, ceea ce se întâmplă în cazul consumului de droguri. Există în acest scop, în lumile subtile, spitale în formă piramidală sau ovală destinate unei astfel de tranziţii. Corpul sufletului este astfel vindecat acolo, reajustat şi regenerat de medicii din Lumea de dincolo. Neantul? Dacă un suflet nu îşi imaginează nimic altceva decât neantul, va găsi acelaşi neant, va construi golul pentru că a crezut în el pe toată durata vieţii sale în trup prin incapacitatea lui de a spera, adică de a mări ritmul vibraţiei lui fundamentale, ceea ce eu numesc parfumul sau culoarea lui sufletească. Nimic mai logic, fiindcă va călători cu bagajul luat cu el... Va rămâne aşa până în momentul în care va accepta să deschidă ochii săi interiori la propria sa Lumină, căci orice suflet păstrează în el, dincolo de toate, o mică flacără a Prezenţei Divine. Toate sufletele, fără excepţie! Pe scurt, fiecare trebuie să treacă peste barierele sau parametrii impuşi de cultura sa, credinţa sa religioasă sau ateismul său. Cu cât nivelul de conştiinţă al fiinţei este mai ridicat, cu atât Tranziţia îi este mai uşoară. |
Adevăr Divin
