Mănăstirea Simonopetra
Această mănăstire se află în partea de sud-vest a Sfântului Munte Athos și este închinată Nașterii Domnului. A fost înființată de Cuviosul Simon, care s-a nevoit într-o peșteră puțin mai sus de locul unde se află mănăstirea. Se spune că într-o noapte, pe când se afla la rugăciune, a văzut o lumină puternică pe muntele din apropiere. Era în noaptea Nașterii Domnului. Apoi a văzut doi îngeri cu o frânghie în mână. Unul stătea de o parte de munte ținând frânghia de un capăt, iar celălalt stătea de partea cealaltă, ținând frânghia de celălalt capăt. Și trecând cu frânghia peste vârful muntelui l-a tăiat, rămânând un mic platou. Unul din îngeri, privind spre cuviosul Simon, i-a spus acestuia: „Pe acest loc să zidești o mănăstire în cinstea Nașterii Domnului”.
Ascultând de porunca îngerului, cuviosul Simon a început această lucrare. Locul era foarte prăpăstios și foarte greu de muncit pe el. În exterior, în jurul zidurilor, erau numai prăpăstii. După ce au înălțat o parte din zid, muncitorii au fost cuprinși de frică din cauza înălțimii și se gândeau să plece, lăsând lucrul neterminat. Înainte de plecarea lor, cuviosul Simon a trimis pe ucenicul său Isaia să-i cinstească; dar când s-a apropiat de ei, pe schelă, a alunecat și a căzut de la înălțimea aceea în prăpastie. Ucenicul nu a pățit nimic, fiind ținut de o mână nevăzută. Chiar tava care o avea în mâini a rămas neatinsă, cu paharele pline. Văzând muncitorii această minune s-au întărit și luând curaj nu au mai abandonat lucrarea, continuând-o până la sfârșit.
La început cuviosul Simon a numit mănăstirea „Noul Betleem”, dar mai târziu, după adormirea lui, a luat denumirea care se păstrează și astăzi, adică Simonos al Pietrei, de la numele lui și de la piatra pe care a fost zidită.
Mănăstirea a fost arsă de multe ori, dar de fiecare dată domnitorul român Mihai Viteazul a ajutat la refacerea acesteia; la arhondaricul mănăstirii este păstrat și în prezent un tablou cu chipul acestuia. |
Adevăr Divin
