Sfantul Iacov de la Manastirea Cuviosului David din Evia

Cuviosul se dăruia în întregime rugăciunii și singurul lucru pe care îl cerea de la Dumnezeu era să se poată ruga neîncetat. Dumnezeu a îngăduit să-l tiranizeze atâtea boli, dar i-a dăruit și o putere nemăsurată în rugăciune. O trăia și se desfată în ea în chip pascal. Adeseori se lasă pradă lacrimilor de bucurie și de recunoștință față de Dumnezeu. Noaptea sau dimineața, înainte de a merge la biserică, monahii treceau pe la chilia sa și îl vedeau plângând, curgându-i lacrimile ca pârăiașele, însă expresia feței lui era tot mai luminoasă.