În
paradigma cognitiv-comportamentală, semnele şi simptomele acestor tulburări
sunt văzute ca derivând din prelucrări dezadaptative de informaţie, rezultate
din experienţa ontogenetică, pe un potenţial fond de vulnerabilitate
bio-genetică, prelucrări care generează apoi răspunsuri specifice emoţionale,
cognitive şi comportamentale menţinute prin întăriri (de exemplu, recompense şi
pedepse). Modificarea acestor prelucrări informaţionale – prin tehnici de restructurare
cognitivă – şi întăriri prezente – prin tehnici comportamentale – permite
trecerea de la o abordare terapeutică a simptomelor, la modificarea
personalității în ansamblul ei. Aşadar, în această lucrare se analizează
comprehensiv tulburările de personalitate având în vedere atât diagnosticul
psihiatric şi psihologic, important pentru a înțelege relația dintre
trăsăturile de personalitate și tulburările de personalitate, cât şi
modalităţile de intervenţie cognitiv-comportamentală, cu accent pe protocolul
clinic şi pe mecanismele subiacente acestuia.
Cititorii pot găsi în lucrarea de față informații actualizate despre abordările
psihologice validate ştiinţific pentru tulburările de personalitate, utile atât
pentru studenţii în psihologie şi medicină, cât şi pentru practicieni,
psihologi şi medici, şi cercetători în domeniu.
Traumele, abuzurile repetate,
neglijările, toate sunt aspecte psihologice negative care fac parte din
istoricul de viață al multor pacienți cu tulburări de personalitate. La fel ca
în fizică, acolo unde compensarea reprezintă diminuarea sau anularea efectului
unui fenomen/acțiuni, în viața de zi cu zi pacienții cu tulburări de
personalitate prezintă comportamente de supracompensare care au rolul de ,,a
umple un gol'' generat de către evenimentele de viață nefaste trăite
anterior. Așadar, o atitudine congruentă, empatică și colaborativă din partea
terapeutului este indicată nu doar pentru a facilita procesul terapeutic, ci,
în același timp, pentru a genera fenomene psihologice cognitive și afective
care să îi valideze pacientului noile strategii comportamentale dobândite pe
parcursul psihoterapiei.
• Autorii
În
ceea ce privește strategiile de restructurare cognitivă, acestea s-au centrat
pe contestarea cognițiilor iraționale de tip evaluarea globală negativă a
propriei persoane, catastrofare, trebuie absolutist pe care pacienta le
manifesta în diverse situații. Pentru restructurarea acestor cogniții, s-a
folosit modelul ABCDE (Ellis, 1994), care a fost prezentat pacientei încă din primele
ședințe. Cu ajutorul acestui model, am reușit să identificăm aceste cogniții în
terapie, iar restructurarea a continuat și prin temele pentru acasă. Inițial, a
fost necesar un nivel mai ridicat de instruire didactică și mai multă
directivitate, întrucât cognițiile legate de neajutorare și inadecvare ale lui
N. se manifestau și în raport cu temele pentru acasă. Ulterior însă, N. reușea
să identifice corect cognițiile pe care le avea în diverse situații, chiar dacă
nu întotdeauna reușea să le restructureze (de exemplu, „știu că nu e groaznic
dacă rămân singură, dar nu găsesc motivele pentru care nu este așa'').• Autorii
|