Oamenii trec de absolut

„Sosirea lui Johny Corday este întâmpinată cu ovații și urale. Lipoveanul, chitrofonit binișor, se simte dator să se ridice de la masă și să-i aplice un sărut lipicios pe frunte, urându-i:
— Piele roșie, să-ți dea Manitu un wigwam cât un palatoi de mârlan pricopsit în epoca de tranziție și-un card de fufe de toate culorile!
— Mulțumesc din adâncul inimii, Nas Roșu! intră indianul pe aceeași lungime de undă. Și ție să-ți de Atotputernicul, în proprietate deplină, toate balerinele de la Balsoi Teatr și-o sticlă fermecată, din care să bei fără să se termine vreodată!...”